Cred că e în noi, în toți, nevoia asta de schimbare, de nou. Din varii motive, simțim nevoia ca lucrurile – uneori și oamenii – din jurul nostru să fie înnoite.
Unele fete merg la coafor. Altele-și schimbă garderoba. Sau gadgeturile. Eu simt uneori nevoia să mut mobila. Să schimb măcar poziția lucrurilor dacă nu chiar să le dau cu totul peste cap. Pentru un sentiment de nou. Primăvara, simt să deschid larg ferestrele casei și ale sufletului, să se umple de nou, de proaspăt, de verde. (drept e că primăvara asta-mi cam dă bătăi de cap, prea multe se lasă așteptată și tare am impresia că vom face un salt direct în vară.)
Și-acum vreau o schimbare. Nu una de coafură, încă nu sunt pregătită să renunț la părul meu lung și drept. Nici una de look, deși nu mi-ar displăcea. Vreau să schimb fața blogului. Drastic. Nu știu exact ce-mi doresc dar e clar că vreau altceva. Mi-ar plăcea să mă trezesc dimineața și blogul ăsta să fie altfel. Poate mai colorat. Poate mai interactiv. Poate mai… nu știu cum. Mai altfel. Mai plin de viață. Simt clar că-i lipsește ceva, o amprentă personală, un ceva care să-l facă… diferit, într-un mod care să mi se potrivească mie, cu toate tenebrele personalității mele, așa, mutilată emoțional cum e, și mereu în căutare, să se potrivească și cu toate visele și dorințele și așteptările, să fie un amalgam din toate și să aibă un sens. Ufff.
Aveți ceva idei pentru mine? Ceva ce credeți că mi s-ar potrivi? Că s-ar potrivi unei normalități anormale?! Mă ajutați, vă rog?
0
Articol anterior
11 comments
Când am citit articolul mi-am amintit ce am citit despre Frmshk. ‘Sunt un puzzle greu de completat, piesele din care sunt formata sunt cenusii si uneori aproape imposibil de descifrat si, astfel, de nepotrivit intr-un ansamblu.’
Blogului tău îi șade bine simplitatea. Aș adăuga doar, undeva, un puzzle. În care tu să poți adăuga câte o piesă de fiecare dată când un lucru bun se întâmplă. Nu s-ar schimba blogul tău în fiecare dimineață, dar cu timpul ai înlocui piesele gri cu unele colorate. Și când ansamblul va fi complet, vei putea corecta descrierea pe care eu am citat-o.
Îți doresc succes și inspirație maximă!
M-a pus pe gânduri ceea ce mi-ați scris… știu că am mereu tendința de-a le vedea pe cele cenușii și mai puțin pe cele colorate. Și sunt, e drept, și de-alea, în viața mea. Nu știu dacă e în firea mea sau e ceva educabil. Mi-ar plăcea să pot crea un astfel de puzzle. Poate că, măcar punând acolo o primă piesă, m-ar motiva să continui și… ceva ar ieși. Dar, nu prea știu cum…
Vă mulțumesc frumos, oricum. Faptul că sunteți pe aici mă bucură tare mult! 🙂
E greu. Si eu sunt inca in cautarea imaginii finale. Dar sincer, eu unul, doar singur pot sa o fac. Nu imi place sa ma las influentat din nspe mii de parti.
Îți doresc multă baftă. Să găsești exact ceea ce ți se potrivește. Îmi place tare mult că Baia Mare e așa importantă pentru tine.
Eu totuşi rămîn la părerea că e mai bine să mergi la coafor, sau să-ţi cumperi o geantă nouă. 😉
Personal – după cum am spus-o la mine, o ţîră mai devreme – prefer stabilitatea. Îmi place cînd recunosc locurile prin care umblu, îmi oferă sentimentul acela de siguranţă, de familiar. Îmi sare inima-n tavan cînd ceva se schimbă, indiferent dacă-i în rău sau în bine; schimbarea mă înspăimîntă cumplit, poate şi unde am avut parte numai de schimbări negative în cascadă, de-a lungul vieţii.
Dar ăsta-s eu. Tu eşti cu totul altfel. Nu pot să-ţi dau sfaturi în sensul ăsta, mi-aş contrazice natura. Rămîne să le afli de la alţii, cei ce-ţi sînt mai aproape ca stil şi trăiri. Dacă pot ajuta la aplicarea lor, o voi face cu plăcere, ca întotdeauna. 🙂
Da, da, o geantă nouă ar fi binevenită. îmi plac mult gențile. la Praga am renunțat la a-mi cumpăra mâncare și-am venit cu o geantă acasă. 😛
Una e cu stabilitatea pe care ne-o dorim toți și alta e cu noutatea, cu împrospătarea, etc. Stabilitate, da, ne dorim, e firesc, avem nevoie de ea, să putem să ne formăm o rutină, să ne simțim liniștiți și siguri… dar… schimbarea nu înseamnă neapărat instabilitate. Nu?
Ori geanta aia a fost super-ieftină, ori tu eşti o mîncăcioasă de talie mondială! 😆
Nu ştiu ce să zic de schimbări, noutăţi, îmbunătăţiri, etc… Ca să mă refer strict la blog, ştii bine că e o problemă în a alege o temă, astfel încît fonturile folosite să apară corect în toate browserele, sau măcar în majoritatea celor moderne. Asta presupune testări în diverse configuraţii, presupune instalări şi configurări de software (dacă e cazul şi spaţiu disponibil). Ştiu, sînt eu prea perfecţionist, prea le vreau pe toate. Dar în momentul în care îţi pasă de imaginea pe care o lansezi în lume despre tine, te va interesa pînă şi cel mai mic aspect şi atunci trebuie să faci toţi paşii ăştia, toate testele, în aşa fel încît să nu apară reproşuri, regrete, retrageri (hehe, cei trei R de pe vremuri, în haină nouă).
Eu unul nu m-am oprit nicăieri doar fiindcă mi-ar fi plăcut la nebunie mediul înconjurător. E adevărat că tema completează într-un anume fel „scena”, însă cel mai important e textul, mesajul, conexiunea cu autorul. Chiar dacă am o intoleranţă la verde, am citit bloguri cu temă verde, atîta vreme cît mi-au transmis ceva profund, sensibil, important. Dar am plecat în secunda doi de pe altele „dichisite la mare artă” dar care nu spuneau nimic ci doar încercau să-mi bage pe gît trackere de SEO şi să-şi facă rating.
Acum, totul depinde de tine, de ceea ce vrei, de categoria de cititori pe care ţi-o doreşti şi aşa mai departe. Eu mi-am expus părerea de cititor. Ca prieten, te susţin orice ai alege – în limitele posibilităţilor mele, desigur. 😉
Pai… incearca o anormalitate…. normala!
Scrie de la dreapta la stanga si de jos in sus. Si alb pe negru, si… stii tu, invers…. Dar nu s-ar schimba nimic. Doar ce se vede…
Punct pe i.
Doar că, uneori, când ceea ce e înăuntru nu poți schimba, lucrezi la ce se poate. Măcar așa, să te amăgești.
O pata de culoare… o multitudine de culori care sa contureze starile tale…
Da, da! Tocmai asta am făcut azi. Am pus negru pe fundal. Și-am întunecat header-ul. :)))
Mai multă culoare, nu-i posibil… 😛