Viața prin ochii mei

Juri c-ai să iubeşti pentru totdeauna… Juri c-ai să fii acolo, alături, până la moarte… juri fidelitate, respect, juri pentru fericire… De ce ne pune viaţa, oamenii, biserica, să jurăm? De ce facem promisiuni pentru care nu avem – şi…

Unii oameni se nasc cumva defecţi sau se întâmplă să se „defecteze” undeva pe drumul vieţii lor? Scriu, în seara asta, în acelaşi parc, pe aceeaşi bancă, sub acelaşi molcom felinar… acelaşi loc în care, în urmă cu tocmai un…

E o intrebare simplă cu un răspuns greu. De-ar fi să răspund, aşa, dintr-o răsuflare, n-ar fi foarte dificil. M-ar bucura apropierea unui om. A unui anume om. Însă, răspunsul meu, inevitabil, trece prin sita posibilului şi imposibilului… Nu pot…

Unele lucruri, care vin prea târziu, vin degeaba. Nu ne mai ating, nu le mai găsim rostul. Bucuriile ce n-au fost trăite la timpul lor, nu mai pătrund în suflet. Eram mică, aveam vreo 4, 5 ani, cred. Primisem o…

” Eşti prea complicată – mi-au spus trebuie să te simplificăm, Au început simplificarea cu doi, cu trei, cu patru dar mereu nu le ieşeam după plac. Trebuie să căutăm soluţia potrivită şi au început să mă adune cu o…

Că iubim de mai multe ori în viaţă, nu e nici o îndoială. Că, dintre toate iubirile alea, doar una e cea, nu adevărată, că nu-mi place deloc termenul, ci mare, poate că aşa e. Însă cred că toţi oamenii…

Dintre toate sentimentele care pun stăpânire pe noi şi ne influenţează viaţa, cred că frica e sentimentul ce ne caracterizează cel mai mult. Încrederea, nevoia de împlinire, dorinţă de viaţă, chiar şi dragostea, sunt, cumva, pe plan secund. Toata viaţa…

Ştim bine cum se naşte în noi o iubire, cum ajungem să ne ataşăm de un străin şi-i dăm voie să se lipească de sufletul nostru de parcă s-ar potrivi perfect cu el, ştim bine cum e să avem sentimentul…

… şi-acum nu ştiu să fiu angajat! Încerc să stau în banca mea, să nu-mi depăşesc atribuţiile şi să mă supun regulilor şi cerinţelor însă ceva din spiritul meu de conducător nu se lasă prea uşor supus. Am mereu tendinţa…

Paporniţa cu vorbe mi-a amintit azi de Pittiş, de faptul că s-au împlinit zilele astea patru ani de când el a murit. Un sentiment de copleşitoare tristeţe îmi îmbracă sufletul şi trecerea prea alertă a timpului m-apasă cumplit. Când, cum…