La mulţi ani, pui de om!

Azi e ziua în care fiul meu, Marc, împlineşte trei ani!

Privesc în urmă şi, deşi s-au întâmplat atât de multe lucruri, deşi am trecut prin atât de mult întâmplări, deşi am simţit atâta nesperată fericire şi-atâta nedorită teamă în aceşti trei ani, nu ştiu, nu pot să înţeleg când au trecut.

Trei ani… de la ziua aceea din 2008, senină, de august, la fel de senină ca cea de azi… ziua în care tu, puiul meu drag, te-ai hotărât să vii pe lume, puţin înainte de vreme. Mda, înţeleg, n-ai mai avut răbdare în spaţiul acela mic, atât de neîncăpător pentru firea ta veşnic neobosită şi în mişcare.

Timpul a trecut cu nemiloasă viteză… fără să-i pese că au fost şi sunt clipe când ne-am dori să-i oprim trecerea, să trăim la nesfârşit o bucurie, un moment special. Şi tu, băieţelul cu păr de aur şi ochi atât de vii, ne-ai oferit puzderie de clipe minunate. Clipe de viaţă adevărată. Şi noi, cei din jurul tău, am primit mereu toată bucuria pe care tu ne-ai adus-o în suflet, toată speranţa de viaţă pe care-ai sădit-o în noi… toate sentimentele uriaşe pe care tu, un mic pui de om, ai ştiut şi ştii, în continuare, atât de bine, să le stârneşti în sufletele noastre obosite de preocupări mărunte, superficiale, în sufletele noastre de adulţi ce-au uitat inocenţa şi veselia copilăriei, ce-au uitat să se bucure de ciripitul păsărelelor, de razele soarelui sau de firul de iarbă… tu ne insufli viaţă, clipă de clipă. Tu eşti resortul care face ca, pentru noi, lucrurile să funcţioneze, să ruleze neîncetat… tu ne dai încredere, tu ne dai putere, tu ne împingi, mereu înainte.

Tu, atât de mic şi-atât de puternic, totodată.
Tu, atât de independent şi-atât de neajutorat, totodată.
Tu, cel îngăduitor cu noi, adulţii, cei care complicăm lucrurile şi ne pierdem în detalii nesemnificative.
Tu, copilul cu sufletul plin de bucuria vieţii.

Azi, de ziua ta, aş vrea să fie posibil ca o dorinţă să se împlinească.

Mi-aş dori să am puterea să şterg tristeţea din cartea vieţii tale. Să o şterg, ca niciodată în drumul tău prin viaţă, să nu te întâlneşti cu ea. Să-ţi fie drumul lin, acompaniat de veselie şi bucurie. Să nu existe perle ale lacrimilor pe obrajii tăi. Să nu afli ce înseamnă un suflet care plânge. Să te înconjori de frumos mereu.

Dar stiu că nu va fi posibil. Ştiu că lacrimi vor curge pe obrajii tăi şi pot doar să sper că, atunci când se va întâmpla, mâna mamei le va şterge. Sau, dacă mâna mamei nu va fi, va exista un suflet drag lângă tine care să-ţi poarte de grijă şi să-ţi aline durerea. Sper că niciodată nu vei fi singur. Ştiu că drumul tău va însemna nu doar suişuri ci şi coborâşuri. Aş vrea însă ca coborâşurile să te facă mai puternic, să te ridici de jos cu zâmbetul pe buze şi încredere în suflet şi să porneşti mai departe. Cu seninătate. Mereu mai departe, pe drumul tău.

Să-ţi fie bine, puiul meu!
La mulţi ani!