E o intrebare simplă cu un răspuns greu. De-ar fi să răspund, aşa, dintr-o răsuflare, n-ar fi foarte dificil. M-ar bucura apropierea unui om. A unui anume om.
Însă, răspunsul meu, inevitabil, trece prin sita posibilului şi imposibilului…
Nu pot să trec peste imposibilitatea de realizare a unui lucru sau a altuia, nu pot să mă rup de raţiunea ce-mi zice că nu tot ceea ce vreau se şi poate împlini. Chiar dacă vreau mult, chiar dacă vreau lucruri aparent banale. Sunt unele piedici pe care nici un munte de voinţă nu le poate trece.
Aşa că azi m-aş bucura să pot să mă bucur!
Pe voi, ce v-ar bucura azi… ce v-ar bucura azi atât de mult încât aţi simţi că viaţa azi are un parfum aparte? Cine ştie, poate se găseşte cineva care să vă împlinească bucuria.
Sau, poate, nu e nevoie de apropierea altor oameni pentru a trăi o bucurie specială.
Mie, da, mi-s necesari oamenii.
M-a întrebat azi, într-o doară, un coleg, dacă vreau să ne hrănim cu ceva anume azi. I-am zis că da, aş vrea să ne hrănim cu zâmbete şi voie bună.
Le avem în noi, nu trebuie să le căutăm dar… cât timp ne pot ţine de foame?
0
Articol anterior
14 comments
iti doresc sa poti sa te bucuri ca sa te bucuri si sa fii bucuroasa! 🙂
si tu sa faci la fel, ok?
Pe mine azi o să mă bucure o cură de fructe: struguri, pepene roșu, piersici, mere 🙂
Draga de tine! Stii ce ma bucura pe mine azi? Gandul ca exista oameni – asa ca tine – care se mai pot bucura de astfel de lucruri. Sa-ti fie bucuria deplina!
M-as bucura foarte tare daca as scapa odata de greutatea asta pe care o am in suflet. Sa uit ce trebuie sa uit. Adica sa ma fac bine.
Ah, da,ca tot vorbea AnaAyana – cu siguranta o sa ma bucure foarte tare o amandina si-un pahar de cola :). Chiar acum dupa ce voi lua masa.
Greutatea, pune-o jos, las-o sa se duca de la tine…
Bucura-te, de ceea ce poti… chiar daca e vorba de o amandina, e mare lucru sa te poti bucura o prajitura, adica de un lucru simplu, micut…
iar mă inspir și mă duc să-mi iau un profiterol 🙂
Citind blogul tău – descoperit cu entuziasm ieri – mi-am dat seama că am ajuns acolo unde îmi doream. Şi m-am întristat pentru asta pentru că am realizat că am pierdut ceva esenţial (sau măcar important) din fiinţa mea. Adică, în sensul întrebării tale, azi nu m-ar bucura nimic.
offf! E realitatea care ma intristeaza si pe mine. Si, in ciuda faptului ca sunt constienta de acest lucru, ma straduiesc macar sa gasesc surogate… poate nu e calea cea mai buna dar, daca e singura?
Gandul ca undeva, e cineva care ma asteapta cu bratele deschise… 🙂 Asta m-ar bucura enorm..Sa stiu ca e cineva, dispus sa mearga langa mine, inainte prin viata….
Si mie mi-s necesari oamenii…din pacate…
O zi frumoasa iti doresc!!
o punga de pufuleti 😀
Ce bine ca esti pe aici. Imi lipseai.
Pai da, si asa e si normal sa fie, nu?
Multumesc. Emoticonul asta, dintre toate, mi-e cel mai drag. Pentru ca exprima cel mai bine apropierea dintre oameni.
Mai trec din cand in cand. Cam rar, ce-i drept, in ultima vreme. Dar, dupa cum era o vorba stereotipa intalnita in contextul unui joc pe care l-am jucat odata: „Private life always comes first.”
>:D<
Comments are closed.