Viața prin ochii mei

A doua mea zi în Belgia, o zi de sâmbătă de sfârșit de septembrie, a fost una cel puțin specială. Despre cum a fost prima zi am scris aici. Începută cu un mic dejun tare îmbietor cromatic, vizual și foarte…

Mă tot gândesc, periodic, la motivul/motivele pentru care scriu pe blogul ăsta și, de fiecare dată, chiar dacă mă simt nemulțumită de modul în care decurg lucrurile, chiar dacă nu-s întotdeauna așa cum mi-aș dori, ajung la aceeași concluzie care-mi…

online-ului. Spun mereu că totul mi-e despre oameni. Că ei fac diferența. De ei mi-s legate bucuriile. Și tristețile. De ei fug. La ei mă întorc. Și totul face parte din normalitatea mea. Oricât de anormală ar părea ea. Săptămâna…

Mi-au fost nefiresc de grele ultimele zile și m-am tot agățat de gândul unei drumeții în doi, cu Puștiul vindecător de suflete convalescente. Și aveam dreptate, o zi petrecută cu el, departe de agitația orașului, departe de oameni, numai noi…

Caut în mine energie și entuziasm și vreau să pot scrie un post senin, încrezător. Undeva în adâncurile sufletului meu vibrează bucurie și entuziasm și motivație și multă, multă recunoștință pentru lucruri frumoase pe care le primesc și vreau, vreau…

… Loredana și sunt bolnavă de lipsă de conștiință de sine. E o boală acută care-mi dă crunt viața peste cap. Îmi lipsește cu desăvârșire încrederea în faptul că sunt un om care merită să fie iubit, apreciat, susținut, desigur,…

Nu pot să scriu despre cum a ieșit Balloon Fiesta anul ăsta, despre cum mi s-a părut mie, dinăuntru privind și simțind lucrurile, poate pentru că încă sunt prea copleșită de tot ceea ce-au însemnat ultimele zile, poate pentru că…

Și iar Fiesta. Fiesta. Fiesta. Fiesta. (ahh, da, nu prea mai știu să respir altceva zilele astea. ba da, printre picături, oameni. și ce oameni. și ce picături. și Fiesta.) (așa a fost azi startul primei zile de zbor în…

Cum ar putea să știe oamenii că-i iubim, că ne pasă de ei, dacă nu le-am arăta-o, dacă nu le-am spune-o? Cum am putea să știm că suntem iubiți și apreciați dacă nu ni s-ar recunoaște meritele, dacă nu ni…

… cum altfel, când primești de la viață mai mult decât crezi că se poate? Așa mi-a fost azi. Cu ciocolată fină, fină, fină. Cu biciclete și pedalat zeci de km. Cu Belgia spectaculoasă, natură superbă. Cu Andreea, un om…