De 3 ori 11

Așa cum i-am promis Andreei, o să intru în horă și-o să joc leapșa lui 11. Azi, 11 martie, 11 lucruri, 11 întrebări…
Deci, reguli:
Mulțumește celui/celei care te-a pricopsit cu sarcina asta. Andreea, să fii sănătoasă, mulțumesc frumos.
Scrie 11 lucruri despre tine. Ia poftiți!
Nu am avut niciodată un animal de companie – gen câine, pisică – și tare mi-aș dori ca Puștiul să aibă unul. Nu mai cred că există ceva care să dureze pentru totdeauna, inclusiv în cazul sentimentelor. Nu îmi plac roșiile, nu mi-au plăcut niciodată. Nu îmi doresc un al doilea copil. Nu mi-e frică de păianjeni  dar mă feresc (și) de găini. Nu mă simt deloc împăcată cu vârsta pe care o am și m-aș întoarce oricând cu zece ani în urmă. Nu sunt o mamă posesivă și nici nu voi încerca să-i impun Puștiului alegerile pe care să le facă. Nu am purtat niciodată ruj roșu pe buze dar mi-aș dori o astfel de experiență. Nu îmi place să vorbesc la telefon, mereu am senzația că urmează vești proaste. Nu mă uit la televizor de mai mult de un an și nu-mi lipsește. Nu prea mă jucam cu fetițele în copilărie, ci cu băieții, prin șantiere.
S-au nimerit să fie toate cu nu în față dar nu-s toate negative…
Așadar, mai trebuie să inventez 11 întrebări și să și răspund la ele. Hmm. Cred că am să fac o șmecherie și-am să așez aici un set de dacă cu răspunsurile aferente. Le-am scris cândva, demult, tot pentru o leapșă, și mi-au plăcut, doar că nu le-am mai publicat.
Dacă eram o stare a vremii – precis aș fi fost o furtună neașteptată, care răvășește tot și se termină la fel de repede cum a început.
Dacă eram un anotimp – aici e cel mai simplu răspuns, eram Primăvară, cu toate capriciile ei.
Dacă eram un cântec – probabil aș putea să aleg altceva dar acum îmi vine în minte doar piesa Ne irosim, de la Iris.
Dacă eram o parte a zilei – clar aș fi fost noaptea, cu un cer plin de stele, strălucitoare dar reci.
Dacă eram o piatră – păi cam sunt o piatră, nu? cred că aș fi fost o stâncă, aspră și dură, pe-un pisc înalt.
Dacă eram o pasăre – dacă eram o pasăre? sigur cândva eram o pasăre… o pasăre călătoare, rătăcitoare.
Dacă eram o culoare – aș fi vrut să fiu minunatul turcoaz dar cred ca aș fi fost doar o nuanță de roșu, ca un foc mereu în luptă.
Dacă eram o parte a corpului – probabil că eram ochii, cărora nu le-am putut aplica niciodată măști false sau, poate, mâinile care nu se pot desprinde…
Dacă eram o expresie a feței – cu siguranță că imaginea răzvrătirii mi-ar fi fost carte de vizită.
Dacă eram o haină – poate o eșarfă, un accesoriu care poate să dea un aer unic, deosebit unei persoane, dar poate și să-i dăuneze.
Dacă eram un sentiment – tristețea, drăguța de ea, câștigătoare detașată.
Acum ar mai trebui să atrag în jocul acesta încă nouă persoane dar nu m-am priceput niciodată să fac astfel de nominalizări așa că… eu vă poftesc cu drag dacă aveți chef de joacă!

Seară bună! De poveste, ca și a noastră, a Puștiului și-a mea, tocmai ce-am terminat de vizionat filmul de animație Secret of the Wings, știți voi, cu Clopoțica și sora ei, ahh, a fost absolut delicios, tare mult ne-a plăcut amândurora, suntem mari fani povești cu zâne. Nu știu care dintre noi s-a simțit azi mai copil, el sau eu…