Jurnal cu virus (5)

by loredana
2 comments

A fost Paștele în săptămâna aceasta de izolare.

Cea mai mare sărbătoare a creștinilor ne-a găsit anul acesta într-o situația nouă, unică, în stare de urgență, cu o nevoie de speranță mai puternică decât altădată, cu bucurie trăită știrb, cu apropiere doar virtuală. Cred că a fost Paștele facebook-ului, și a altor rețele de comunicare, mai mult ca oricând. Rupeți online-ul, acum e momentul! Ceva așa.

În ultimii zece ani, n-am pregătit acasă masa de Paște. Ba eram plecați din țară pe undeva, ba eram așezați la mese ale altor case. Și-acum, acesta a fost primul Paște acasă, primul Paște al nostru și a fost în izolare.

Pentru noi, a fost fix cum trebuia.

Cu noi împreună, în colțul nostru de lume, cu drag mult.

Cu primenire de sărbătoare. Și cu slujbele bisericești la radio, în fundal.

Cu lumină de la lumânare, aprinsă de un chibrit. Și de nevoia de speranță.

Cu Hristos a înviat cântat la miezul nopții în grădină.

Cu pască cu brânză, făcută de mine prima oară.

Cu ouă roșii minunat de nereușit vopsite.

Cu șuncă și usturoi verde. Cu hrean și unt.

Și cu aducere aminte, mai ales.

Două zile de pregătiri, între cuptor, chiuvetă și copil de un an jumate mișunând printre picioarele mele, am călătorit mult în timp. Vreo 30 de ani, cam așa. Până la zilele de Paști de-acasă, de când eram copil, ceva mai mare decât e fetița mea acum.

Și ce-mi aduc aminte? Sigur, primează, dincolo de tot restul, oboseala mamei. Epuizarea în urma efortului enorm, mult peste măsură. Să hrănești o casă cu cinci prunci și doi adulți. Nu știu, nici nu pot să-mi imaginez cum a fost posibil.

Prăjiturile cu foi și marginile tăiate pe care le primeam înainte de vreme. Pasca și șunca fiartă. Mielul cioplit din unt. Lumânarea pregătită cu un cartonaș, să nu-i curgă ceara. Coșul cu bucate și mersul la biserică, la sfințit. Frigul, mai ales frigul din noaptea de înviere. Orașul plin de oameni, rândurile de coșuri acoperite care parcă ascundeau comori. Mereu mă întrebam cum și ce-or fi pregătit alți oameni. Dimineața de Paște, cu masa aranjată ca niciodată. Ouăle ciocnite, zarva, haosul. Sentimentul inconfundabil de sărbătoare pe care, am impresia, oricât aș încerca, nu-l regăsesc, nu-l pot recrea, nu e același.

Zilele trecute, în noaptea de înviere, în grădină, cu lumânarea aprinsă în mână, Peter a cântat Hristos a înviat. Ca un copil uimit de miracolul din noaptea sfântă. Din boxe, din apropiere, se auzeau alte cântări. Frig și emoție. La câteva ferestre ale caselor, lumânări așteptau cuminți. Hristos a înviat. Și-n izolare, da.

Altfel, online-ul a plutit într-un ocean de intoleranță zilele acestea. De mizerie umană afișată ostentativ. De urât și de exagerări. Da, sigur, critica și chiar arătatul cu degetul au și ele rolul lor, însă modul în care foarte mulți înțeleg să arate cât de greșit e comportamentul altora, superioritatea și lipsa de orice toleranță sau înțelegere… îmi pare dezgustător.

Și-n același timp, în zilele de sărbătoare, a fost inundat online-ul cu poze despre mese pline, pregătiri, daruri, deh, toate aceste mici detalii care fac parte din tabloul unor zile pe care toți încercăm măcar să le trăim altfel, mai cu bucurie, mai cu bunătate, mai cu deschidere pentru alții. A fost încurajator și reconfortant să văd că oamenii sărbătoresc chiar și în situația dată, că deși au sufletele prinse într-o strânsoare nedorită, deși trăiesc cu toții o stare de îngrijorare, de teamă, de nesiguranță, au încercat totuși să se bucure, să aibă și lumină și tihnă. Pe cât s-a putut.

Mergem mai departe. Se anunță tocmai azi faptul că din 15 mai restricțiile de circulație se relaxează un pic, că nu va mai fi necesar să completăm declarații de fiecare dacă când ieșim din casă, vom vedea atunci ce va fi cu școlile, mie-mi pare că acolo situația e extrem de critică, poate chiar mai critică decât în sectorul economic, unde, cu siguranță, efectele pandemiei sunt și vor fi dezastruoase. Asta cred, că aceste efecte colaterale ale virusului sunt și vor fi extrem de intense, că ne vor afecta pe toate planurile, mai rău decât ne dăm acum seama. Dar, pas cu pas.

Să fiți bine, stați sănătoși.

22 aprilie 2020, Covid19, România, 9710 persoane confirmate pozitiv, 2406 persoane vindecate, 508 decese.

1+

S-ar putea să-ți placă și

2 comments

raluca 23 aprilie 2020 - 06:57

Mi-au dat lacrimile de emotie citind articolul, mai ales despre aceea zarva a copilariei, si a cantatului la miez de noapte „Hristos a Inviat”.
Ce numesti tu acum „imperfect” , copilasii tai mai tarziu, isi vor aminti cu drag si melancolie, asa cum fac si copilasii nostrii interiori.
Sunteti minunati, Dumnezeu sa va binecuvanteze.:)

0
Reply
loredana 24 aprilie 2020 - 07:25

Mulțumesc mult, Raluca.
Doamne ajută! Să știm să primim ceea ce ni se dă.

0
Reply

Lasă un comentariu