Jurnal cu virus (ultimul)

by loredana
0 comment

Dacă privești în jur aproape că îți vine să te întrebi dacă a existat vreodată un virus, vreo restricție, vreo situație aparte. Sigur, există măștile, purtate cel mai adesea de formă și din ce în ce mai rar. Ele parcă, parcă amintesc de ceva nefiresc. Dezinfectantul și temperatura scanată în unele magazine. Și-atât.

Nu există un înainte și un după. Nu simt că s-a schimbat ceva, oricât de mic, în comportamentul oamenilor. Că mesele la terasele deschise sunt așezate – cel puțin teoretic – la distanță de doi metri, mare realizare, ce să zic, am văzut grupuri de oameni mulți la aceeași masă, ieri am numărat 11 oameni la o masă a unei terase pe o stradă pe care am trecut. Parcurile-s pline, dar pline, sufocate de copii și adulți. Zilele trecute am traversat un parc, cu bicicletele, și n-am știut cum să ne îndepărtăm mai repede de zonele alea. Locul de joacă de copii era chiar aglomerat, cu benzile de interzis rupte. Da, nu ne dădeam în vânt după aglomerație nici înainte, acum ne ferim cât putem. Dar pe străzi, la semafoare, în magazine, în piețe și parcuri viața se ghidează după fix aceleași principii – totul e ok, n-avem nici o situație aparte, ce virus, ce restricții, ce distanțare socială?

Care-i sensul acestei primăveri trăită atât de diferit, cu acest virus care a dat peste cap oamenii de pe întreg globul… Cu ce ieșim mai buni din asta? Cum ne influențează toate aceste luni? Din păcate, parcă nu-mi prea vine să zic că avem tare multe de câștigat, că s-a schimbat ceva în bine, că e lumea un loc mai bun… sigur, situația de criză a scos la iveală enorme resurse umane, mobilizare fantastică pentru a ajuta, a arătat o față a umanității care ne-am dori să fie ceva reprezentativ… dar nu știu, urâtul care a ieșit și el la iveală, simt că e mai mult, mai apăsător, mai demoralizator, prea la tot pasul. Noi ne tot spunem, și din ce în ce mai des, că singura șansă e să ne mutăm în munți, aproape de natură, departe de oameni. Încă mi-e greu să cred că aceasta e direcția. Mai ales gândindu-mă că tot ceea ce facem noi este cu oameni și despre oameni.

Oricum, mergem înainte. Habar n-am ce urmează cu virusul ăsta, dacă o să fie un alt val sau nu, dacă suntem doar norocoși că nu ne-a lovit mai rău, dacă restricțiile impuse au fost de folos sau doar ni s-a părut. Habar nu am. Știu că pe noi, personal, ne afectează situația actuală în ceea ce privește activitatea noastră, proiectele noastre, însă mergem înainte. Așteptăm alte reglementări, deocamdată s-a dat drumul la evenimente în aer liber cu maxim 500 participanți și cu măsuri – măști, distanțare, etc. Pentru noi, încă nu sunt schimbate lucrurile, avem nevoie de o normalitate, una nouă adaptată situației actuale, dar o normalitate în care putem să ne ocupăm de organizarea unui eveniment în aer liber, cu mii de participanți, cu activități multe și bazat pe cuvântul cheie care este fix opusul a ceea ce se recomandă acum. Apropiere socială, despre asta-i povestea Maramureș Balloon Fiesta așa că, deocamdată așteptăm, cu dor și nesiguranță în suflet.

Ne bucurăm de natură, deși primăvara care s-a încheiat a fost una a izolării și vara n-a debutat prea optimist, cu vreme tare mofturoasă, cu ploaie multă și temperaturi scăzute. Dap, nu știu când s-a mai întâmplat să avem pornită centrala termică în luna iunie. Am început să ieșim în natură, să facem scurte drumeții, cu bocancii în picioare și copilul mic în rucsacul de pe spate, să ne bucurăm de locurile frumoase din Maramureș.

E aproape ireal faptul că aici, la doi pași de casă, descoperim zone în care n-am mai fost și e totul atât de spectaculos, de plin de frumusețe. Drumuri de țară, vechi și nou laolaltă, ba ploaie, ba soare, cărări noroioase sau fire de apă, la șes sau mai la deal. Tare multă frumusețe în natură.

Încă-i bine. Aici, în bula noastră mică, intimă, e bine. Ne avem unii pe alții și suntem sănătoși. Suntem mai des recunoscători și mai rar războinici. Căutăm mai mult să fim aproape și fără ziduri între noi. Și e bine, încă e bine.

Fiți sănătoși. Și aproape. Că viața trece. Cu noi sau pe lângă noi.

10 iunie 2020, Covid19, România, 20.945 persoane confirmate pozitiv, 15.163 persoane vindecate, 1.360 decese.

(și gata, închei aici seria de jurnal din perioada covid19, vreau să mă concentrez pe alte lucruri de-acum)

domnișoară exploratoare pe dealurile din Maramureș
1+

S-ar putea să-ți placă și

Lasă un comentariu