3 ani de #domnișoarădragon.
Așa ești tu, Orla! Un dragon(el) – fetiță de trei ani. În caracter, în atitudine, în tot ceea ce spui și faci… un dragon ești, o războinică. Aprigă, încăpățânată, tare ca o stâncă în cererile tale, uragan în tantrumuri, o forță într-un trupușor de 16 kilograme. Curajoasă și independentă, curioasă și parcă neobosită, un vulcan. Frumoasă, mai frumoasă decât am crezut vreodată posibil.
Azi e ziua ta!
La mulți ani, fetița mea cu ochi de cer.
La mulți ani, fetița mea îndrăgostită de lună.
La mulți ani, copil vis.
Retrăiesc pas cu pas ziua aceea de 28 august 2018, cu toate spaimele și nerăbdarea și speranțele ei. Cu tot procesul copleșitor al nașterii, greul acela aproape imposibil de explicat, cu secunda aceea în care te-am auzit țipând prima oară – și acela a fost momentul în care o spaimă nesfârșită, cât nouă luni de zile, s-a risipit -, cu clipa când am atins prima oară trupușorul tău vinețiu și perfect și primele mele cuvinte au fost – ahh, tu ești fetița mea!
Și azi, de ziua ta și în fiecare zi…
Îmi doresc să te putem ajuta să ai aripile larg deschise, cu încredere și îndrăzneală. Să nu fim noi cei care le ciuntim, le constrângem, îndrumându-te să le ții prea strâns pe lângă tine, în dorința noastră de a te crește, în greșelile și încercările noastre de a face treabă bună cu tine, de a fi părinți buni.
Îmi doresc să te putem vedea așa cum ești și să îți putem înțelege nevoile, să venim în întâmpinarea lor, să nu punem ziduri unde ar fi bine să fie uși. Să îți fim faruri de îndrumare, să te putem lăsa să fii tu, fără să încercăm să schimbăm mereu ceea ce te caracterizează, ceea ce te face cine ești.
Îmi doresc să avem mai multă răbdare, mai multă înțelegere, mai multă blândețe. Cu tine, cu toate situațiile care provoacă între noi furtuni aprige, cu toate momentele în care simțim că nu îți putem face față. Și cu noi înșine, cu neputințele noastre, cu zbaterile noastre în drumul acesta de părințeală.
Și… tare aș vrea să merit modul în care spui ferm și clar – mami, tu ești mama mea, ține-mă în brațe, te iubesc, mami. Să merit mânuțele tale întinse spre mine, capul tău așezat pe pieptul meu, la râs și la plâns, încrederea ta, dragostea ta, nevoia ta de mine. Să pot să fiu aici, pentru tine, mai mult așa cum ai tu nevoie, asta îmi doresc.
La mulți ani, fetiță. Ce bine că ești! Asta cântă azi inima mea. Ce bine că ești, că ești aici cu noi, a noastră. Și noi ai tăi. Te iubim tare, cu toate puterile noastre.
Îți scriu, fetiță, câte-o scrisoare în fiecare an, de ziua ta. Să fie aici pentru tine, pentru noi, gânduri și speranțe despre călătoria noastră împreună prin viața aceasta, fără să pictez totul în roz – deși tu la 3 ani așa ți-ai dori, ca totul în jur să fie fix roz – ci ca un exercițiu de exprimare și acceptare a ceea ce suntem, a ceea ce putem face, mai bine, mai puțin bine, cum ne iese, mereu străduindu-ne, mereu întrebându-ne, mereu căutând căi mai bune.
Scrisoarea de 2 ani. La mulți ani, fetiță.
Scrisoarea de 1 an. La mulți ani, copil vis.