Mână de la mână, bucurie în Lăpuș

by loredana
0 comment

Despre Țara Lăpușului am scris și o să mai scriu. Că e fix așa, fermecătoare. Oameni și locuri.

Despre comunitatea de la Lăpuș (comuna Lăpuș din Țara Lăpușului) pot să spun că o simțim că e chiar specială. În cadrul festivalului nostru, Maramureș Balloon Fiesta, Lăpuș este unul dintre satele participante. Toți cei din comunitate au fost implicați: școala cu elevi, director, profesori și părinți, parohiile cu preoții din sat, primăria cu primar și angajați, horitoarele și restul femeilor, oamenii din sat. Mână de la mâna, de la cinci dimineața și până seara târziu, astfel încât conceptul festivalului – despre tradiții și baloane cu aer cald – să fie unul reușit.

Horitoarele de la Lăpuș sunt femeile din poveștile cu eroine. Femei care cântă – horesc. Dar și cos, țes, gătesc, cresc copii și țin gospodării. Femei care au mâinile extrem de muncite, dar și-au păstrat seninătatea inimii. Mie rar mi-a fost dat să văd astfel de oameni, trecuți prin viață grea și totuși să rămână așa, fundamental buni, fără să se înrăiască. Așa sunt aceste femei. Cu povești de viață care te fac să-ți scoți pălăria cu respect în fața lor. Și cu spirit viu și încrezător pe care-l dau mai departe celor din jur. O energie frumoasă pe care greu o descriu. O înțelegere altfel a vieții. O asumare de aia reală a mersului lumii.

Femeile acestea au creat zilele trecute o după amiază de bucurie. Fără pregătire specială, fără regizare, așa, venind de la sine, hai să ne întâlnim, să fim împreună, să ne bucurăm. Zis și făcut!

Când am ajuns la ele, după un drum de Baia Mare – Lăpuș, pe foc fierbea deja guiașul și aluatul de pancove (gogoși) și cel de plăcinte erau pregătite, gata dospite. Dochia, Elena, Viorica, lele Maria, cealaltă Maria, dna. Marchiș, cealaltă Dochia, mama Victoria, împreună cu gazdele și câteva ajutoare, au făcut magie acolo. Și nu spun vorbe mari, credeți-mă. Tot timpul petrecut acolo a fost într-o stare de bine nestudiată, primind bucurie. Așa m-am simțit, îmbrățișată de-o mamă cu multe brațe, cu multe inimi, cu bunătate și cu sinceritate. Și Orla a fost total în elementul ei, desfăcând fasole sau porumb, dând gogoșile cu zahăr sau spălând vase, cu toată lumea purtându-i de grijă. Așa, satul ei întreg de care are nevoie ca să crească om bun și frumos, cu bază sănătoasă.

Tare mi-aș dori ca femeile acestea să aibă cui să transmită mai departe ceea ce știu. Să nu se piardă acest tezaur, că asta sunt, un tezaur viu, cu mii de comori pe care le dau cu drag altora, doar să aibă cui. Ceea ce știu să facă, ceea ce au învățat de la viață, ceea ce au primit moștenire. Tare aș vrea să știm să primim ceea ce ni se dă. Și să nu ajungem vremurile în care să descoperim astfel de tezaur doar în cărți.

Doamnelor, vă mulțumim. Să ne trăiți și să fiți sănătoase, cu inimile tot așa, pline de bunătate.

9+

S-ar putea să-ți placă și

Lasă un comentariu