amagiri

Ne e dat să trăim propriile povești. Nu sunt cele pe care le alegem ci sunt cele care ne sunt sortite. Cele care ni se strecoară-n viață, azvârlindu-ne-n vâltoarea trăirilor. Unele dintre ele sunt întruparea visurilor care ne îmbogățesc inocența…

Azi noapte plănuisem să beau, să-mi îmbăt simțurile consumând alcool. Nu mi-a ieșit, alcoolul și cu mine nu prea suntem prieteni, ne intersectăm drumurile extrem de rar. Eu nu-l plac, el nu-mi oferă nici o satisfacție. Însă uneori mi-e dor…

Acolo locuiesc eu, desigur. Regina neîncoronată a tristeții. Și-al dramelor. Și-al sfârșiturilor de lume. Și azi e o tristețe albă, ninsă, cu prima ploaie prefăcută-n ninsoare tristă a iernii ăsteia. Luna decembrie mi-e o lună a tristeții, a neîmpăcării, a…

Îi admir mult pe oamenii care-și simt drumul în viață conturat clar… oamenii care știu atunci când îi întrebi ce-și doresc să facă în viață, ce muncă le-ar plăcea, ce le-ar aduce satisfație, mental, psihic și din toate punctele de…

Ai privirea unui om puternic, mi-a spus azi un medic psihiatru cu care am stat de vorbă. Şi ştiam că are dreptate. Că sunt un om puternic chiar dacă nu mă mai prea simt eu aşa. Dar mai ştiu şi că,…

Cand e prea tarziu pentru a alege sa faci ceva ce-ti place? Si, mai mult de atat, cand e prea tarziu sa-ti dai seama ce-ti place? Mi-aduc aminte de o intamplare tragi-comica… aveam 14 ani, eram in primul an de…

La 20 de ani le priveam cu entuziasm si cu dor. Dorul naiv ce-mi ardea in sufletul inaripat de visul imbracarii imaculatei rochii. Visam ziua aceea de poveste in care, cu sufletul plin de iubire (neaparat, acea iubire absoluta a…