Gând aiurea. 8.

Cand e prea tarziu pentru a alege sa faci ceva ce-ti place?
Si, mai mult de atat, cand e prea tarziu sa-ti dai seama ce-ti place?
Mi-aduc aminte de o intamplare tragi-comica… aveam 14 ani, eram in primul an de liceu si am hotarat, impreuna cu o colega, sa ne inscriem la cursuri de tenis de camp, in orasul mic in care am crescut. Entuziasmate, ne-am prezentat profesorului de la clubul sportiv care n-a facut decat sa ne priveasca ironic si sa ne raspunda – ” puteati sa va inscrieti daca ati fi venit cu zece ani in urma „. Scurt, sec si clar. A fost scuza cea mai buna ca sa renuntam.
La 23 de ani, chiar in luna in care-i implinisem, m-am dus la Aeroclubul orasului sa ma inscriu la cursuri de parasutism. Mi s-a spus ca tinerii pana-n 23 de ani beneficiaza de gratuitate, ceilalti platesc cursul, un pret destul de mare pentru bugetul meu de studenta care se intretine singura. Am plecat dezamagita. Si m-am prefacut ca nu-mi pasa ca un vis de-al meu se iroseste.
Luna aceasta se fac iar inscrieri pentru parasutism. Acum ce scuza voi mai gasi?
De ce renuntam usor?
De ce, daca ne dorim mult, nu ne zbatem cu mai multa forta?
De ce nu luptam cu mai multa incredere, cu mai multa speranta?
De ce lasam factorii externi – grijile, neajunsurile, parerile celorlalti – sa ne opreasca?
Ori nu ne dorim destul de puternic?