culoare

Sunt prea frumoase culorile toamnei acesteia, e prea senin zâmbetul copilăriei de lângă mine, zic să le împart cu voi! Așa, să vă bucure și să vă coloreze începutul de săptămână. 0

… faptul că îmi dau seama că nu e totul cenușiu, că, printre lucrurile care mă afundă, sunt și cele care mă bucură, care mă poartă mai departe pe drumul meu, care îmi strecoară suflu de viață în minte și-n…

Nu-mi vine să scriu prea multe despre cele două zile de weekend care au trecut și n-am să o fac. Că prea am tendința să transform și ceea ce e colorat în cenușiu atunci când folosesc cuvinte. Așa că, să…

În fiecare an, la început de vară, e sărbătoarea lor, momentul lor de glorie. Al cireșelor. E o simfonie de culoare, de aromă și de emoție. Emoția sentimentului de copilărie regăsită – cireșii plini de fructe coapte mie îmi aduc…

Primăvara e capricioasă, exact așa cum sunt și oamenii. Ziua începe mohorât, cu-n cer încărcat și cenușiu, cu ploaie rece și măruntă. Zi de primăvară în care sufletul se simte apăsat, ca și natura. Și apoi soarele, timid, își fac loc…

Nu mi-a plăcut niciodată iarna. Nu simt – doar trec prin ea, greu. Copil fiind, iarna am suferit mult de frig și de alte neajunsuri și n-am putut să o îndrăgesc. Ca adult, n-am mai apucat să învăț să iubesc iarna, probabil…

În biroul meu de împrumut azi soarele arunca cu raze vesele şi jucăuşe, când într-o parte, când în alta. Şi n-am putut, chiar n-am putut, să nu simt iz de primăvară. Ştiţi cum vibrează ceva în mine la gândul primăverii?…

Melancolie. Şi tristeţe. Şi inevitabil sfârşit. Vouă? Stare de bine? 0