În fiecare an, la început de vară, e sărbătoarea lor, momentul lor de glorie. Al cireșelor. E o simfonie de culoare, de aromă și de emoție. Emoția sentimentului de copilărie regăsită – cireșii plini de fructe coapte mie îmi aduc mereu aminte, desigur, de Nică a lui Ștefan a Petrii și de aventurile lui, povestirile ce mi-au însoțit pașii copilăriei, înfrumusețând-o. Cireșul mă întoarce în fiecare an la copilărie și mi se face dor de inocența și candoarea cu care trăiam atunci lucrurile, și urc în cireș și mă înfrupt direct de-acolo așa cum o făcea și năzdrăvanul Creangă și mă simt îmbrățișată de crengile protectoare și în jurul meu e o asociere de culori formidabilă și… e bine.
Așa că, anul acesta, cu drag, îmi împart cireșele și bucuria cu voi. Să vă coloreze un pic sufletele, să vă transmită o aromă de stare de bine. Și să zâmbiți. 🙂
14 comments
Le-am gustat si eu pe cele de mai, trimise la capitala de mama (pe microbuz, la pachet). Mi-era dor sa le culeg eu cu mana mea, dar m-am multumit cu ce-am avut. 😉
E bine și așa. Măcar au gust de familie, și nu de piață. 🙂
Hai să facem schimb: îţi dau vişine… cînd s-or coace! 😆
Îmi pare rău că n-am putut culege soc să fac suc – a plouat mai tot timpul şi s-a trecut. 🙁 Dacă se întîmplă tot aşa cînd o fi să culeg vişinele (ca anul trecut),mai fac eu vişinată din… zarzăre. 😀 Partea bună e că dacă plouă des, se fac piersicile. 😉
Şi am pus şi roşii. 😀
Vișine da, vișinată, nu prea.
Ei, dar văd că ai muncit ceva, nu glumă. Păi, ce să zic. Să ai roade. Așa cum vrei. 🙂
Nah, doar la roşii am muncit un pic, la săpat; în rest, natura se descurcă perfect de una singură şi chiar nu vreau să intervin prea mult în mersul ei. De-aia arată ca în jungă, la mine în curte. De fapt, cu vremea asta, zici că eşti în… rain forest! 😆
Daca vrei intr-adevar sa le imparti cu noi sa stii ca iti trimit adresa mea. Nu am mancat anul asta cirese, desi sunt fructele mele preferate. :((
Dă-i drumul la adresă, c-am zis că împart și împart, clar. Îți trimit o creangă de cireș (cu cireșe) sau un pumn de cireșe numai bune de înfulecat? Sau poate vrei o poză cu cireșe? 😛
Nu poze, eu vreau CIRESE! :))
Am mancat in weekend cirese, pentru prima data pe anul asta, si au fost bune, bune :D.
Bune, bune. Sunt în asentimentul tău. Mai că nu le mai schimb pe căpșuni. :))
Pe-aici nu prea sunt.
Ori, care sunt, sunt mici si amarate.
There’s too much rain over paradise.
Na, bine, n-aveți cireșe da’ aveți paradisul, te mai plângi? 😛
împarți cireșele cu noi? gata, când e următorul tren? 🙂
pe la noi, nu cresteau ciresi… asa ca… nu mi-a fost marcata copilaria de cirese…
le ador insa… proaspete… pietroase… si dulci…
unde sa le gasesc??? (in afara de… la piata)
Comments are closed.