În biroul meu de împrumut azi soarele arunca cu raze vesele şi jucăuşe, când într-o parte, când în alta. Şi n-am putut, chiar n-am putut, să nu simt iz de primăvară. Ştiţi cum vibrează ceva în mine la gândul primăverii? Cum simt că mi se dezmorţeşte sufletul? Ei da, aşa mi se întâmplă chiar dacă suntem încă în plină iarnă şi soarele ăsta e cumplit de înşelător. Dar nu-i nimic, mă las înşelată cu bună ştiinţă şi mă bucur de-o iluzie pe cât de evidentă pe atât de fermecătoare.
Aşa că, azi mi-am dăruit un strop de primăvară. Floricica asta, dintre alte câteva sute, de toate formele şi culorile, mi-a făcut cu ochiul, na, vroia să fie a mea chiar dacă nu sunt ceea ce se numeşte un om iubitor de plante, ba chiar dimpotrivă. Dar, a fost, aşa, o dragoste reciprocă aşa că i-am făcut loc – sau şi-a făcut singură – pe biroul meu anost. Şi câte zâmbete mi-a smuls azi prezenţa ei…
Aş vrea să pot împărţi cu voi stropul ăsta de culoare, să vă umple şi vouă sufletul de lumină. Cu atât mai mult cu cât e o lumină tare preţioasă, ca şi luminiţa de la capătul unui tunel nesfârşit de întuneric. Deci, serviţi-vă, vă rog, cu o picătură de primăvară. Pentru suflet.
13 comments
Săru’ mîna! 🙂
Păcat că numele monitorului din spate strică efectul, ca să nu mai vorbesc de culoarea tastaturii. Însă despre astea, cu altă ocazie – să ne bucurăm de partea frumoasă a tabloului de primăvară în miez de iarnă… 🙂
Hei, cârcotaşule! Treci peste detaliile neimportante! E mov, vezi? Şi ieri chiar a fost pe aici un soare de primăvară… 🙂
Hahaha!!! 😆 Mă ştii doar: „sancţionez” atît lucrurile pozitive cît şi cele negative. Perfecţionismu’ ăsta, bată-l vina! 😎
Fii sigură că dacă floarea nu era mov, nici măcar nu mă oboseam să comentez. 😛 Deşi am o vagă bănuială că din cauza ei a fugit zăpada de la voi din nordu’ ţării spre noi în sud. 👿
Apropo: am şi eu o oarecare plantă – tot spre mov – care a îmbobocit toată, pentru prima dată în aproape trei ani de cînd stau aici. Mi-e teamă însă că vremea asta haínă s-ar putea să-i îngheţe „zîmbetul pe buze” – so to speak. 😕
si totusi nu e mov 😀
putem spune ca e Darkmagenta sau Purple …
Şi totuşi, în aceeaşi măsură, putem spune că e mov… Mov-ul meu e, clar! 🙂
Egoisto, e movul nostru. Etete cum pune ea stăpînire pe culori! 😛
Da, cam aşa a ieşit… dar vroiam să spun ceva de genul… pentru mine e mov, clar! Îl împart cu tine, desigur!
Săru’ mîna, acu’ mă simt mai colorat… vreau să zic, mai bine! 😀
Apropo: ieri am fost în vizită la un bun prieten şi tocmai scotea din portbagaj – cumpărate de soţia lui – două ghivecele cu flori ca cea de sus, dintre care una era doar un pic mai pală ca nuanţă. Ca să vezi coincidenţă! 😉
[…] zăpadă şi ger iar pe hol, acolo unde e ea, lipseşte doar zăpada. E totuşi un pic geloasă pe floarea Loredanei, care stă la căldură, pe […]
Poate aici pot spune ca ar mai fi primavara, acolo nu prea 😛 :)).
Foarte fain sa ai langa tine o floricica care sa „iti zambeasca”. 🙂
Nu prea e primăvară, drept zici. Dar, în ziua aia a fost un soare aşa frumos, de ăla ce strecoară speranţa de primăvară în suflete!
Voi, ce să zic, sunteţi norocoşi. Trăiţi-vă fericiţi primăvara!
http://gabrielailies.files.wordpress.com/2010/04/clematis_.jpg
Mul-ţu-mesc!
🙂