… faptul că îmi dau seama că nu e totul cenușiu, că, printre lucrurile care mă afundă, sunt și cele care mă bucură, care mă poartă mai departe pe drumul meu, care îmi strecoară suflu de viață în minte și-n suflet. Și, dacă tot scriu despre ceea ce mă supără, cred că e potrivit să scriu și despre ceea ce mă bucură.
… sentimentul că, într-un anume fel, această toamnă e de-a dreptul o primăvară pentru mine. Un timp al schimbărilor, al înnoirii, chiar dacă vin toate de-a valma și n-am mereu încrederea că pot să le fac față. Nu primesc schimbările atât de ușor pe cât aș fi sperat, nu-mi intru în rol așa de ușor cum credeam că pot, însă reușesc să mă adaptez și mi-e de folos faptul că înțeleg că e firesc ca acest lucru să necesite timp.
… glasul senin și drăgăstos într-un mod care vrea să pară matur, când Puștiul îmi spune – dar, desigur, mami, că te iubesc foarte mult. Și felul în care, la șase ani, mi se cuibărește în brațe și vrea să fie alintat, după o vreme îndelungată când a simțit nevoia să fie independent și nepupăcios.
… culorile acestea de toamnă. Copacul îmbrăcat în haine arămii din fața geamului mă face să zâmbesc ori de câte ori îmi arunc privirea spre fereastră. De fiecare dată îmi pare incredibil de frumos, de parcă n-aș mai fi văzut cu aceeași ochi culorile spectaculoase de toamnă.
… faptul că încă pot să merg cu bicicleta, că e călduț și frumos afară și pedalez pe toate drumurile orașului. Să vedem, am de gând să nu închid bicicleta pe sezon de iarnă, măcar când nu va fi zăpadă să pot să mă bucur de senzația de bine pe care mi-o dă pedalatul.
… unii oameni. Desigur, de la relațiile cu oamenii mi se trage și tristețea, și seninătate. Dar mă bucură faptul că sunt oameni în fața cărora am curaj și mă simt confortabil să stau așa, ca o carte deschisă, fără să îmi fie jenă de stilul în care e scrisă.
… ideea unui Crăciun pe care să-l pregătesc cu stropi de magie pentru Puști. N-au prea mult farmec pentru mine sărbătorile, mi-s prilej de adâncire în sine și de tristețe, însă pentru Puștiul dornic de povești, voi țese lucrurile cu fire de magie.
0
Articol anterior


2 comments
Si e asa frumos la tine in toamna primavara, iar Pustiul cred ca stie si el asta si se bucura din plin.
Ioi, ce frumos e! În mintea ta, acum. Şi copacul. 😉
O seară plăcută şi-o săptămînă cu împliniri! >:D<
Comments are closed.