Cele mai frumoase culori ale naturii. Melancolie. Linişte.
Tot astfel cum maturitatea are frumuseţile ei pe care tinereţea nu le cunoaşte, tot aşa toamna are frumuseţile ei de care primăvara nu are habar. Trebuie doar să le vezi, şi una şi cealaltă.
Cât despre sfârşit, şi el face parte din înţeles. Am mai aprecia o frunză veşnic verde, fără de moarte?
Si totusi… intotdeauna tanjim dupa trecut… cel mai simplu exemplu e cel al maturitatii cand, cu toate frumusetile ei, nu ne putem impiedica sa nu avem nostalgia tineretii…
Sfarsitul, e de inteles, da. Cu acceptarea e mai greu… nu ne e plin folclorul cu cautari ale tineretii fara batranete si ale vietii fara de moarte? Oare de ce? Doar pentru ca e in firea noastra sa ne dorim mereu altceva decat avem?
4 comments
Cele mai frumoase culori ale naturii. Melancolie. Linişte.
Tot astfel cum maturitatea are frumuseţile ei pe care tinereţea nu le cunoaşte, tot aşa toamna are frumuseţile ei de care primăvara nu are habar. Trebuie doar să le vezi, şi una şi cealaltă.
Cât despre sfârşit, şi el face parte din înţeles. Am mai aprecia o frunză veşnic verde, fără de moarte?
Si totusi… intotdeauna tanjim dupa trecut… cel mai simplu exemplu e cel al maturitatii cand, cu toate frumusetile ei, nu ne putem impiedica sa nu avem nostalgia tineretii…
Sfarsitul, e de inteles, da. Cu acceptarea e mai greu… nu ne e plin folclorul cu cautari ale tineretii fara batranete si ale vietii fara de moarte? Oare de ce? Doar pentru ca e in firea noastra sa ne dorim mereu altceva decat avem?
Eu ador betia asta de culori. E singurul anotimp plin de culoare, lasand la o parte vremea rece:).
Pai, tu esti un vis de toamna, nu? 🙂
Sa te bucuri de culori, cat de mult poti. Trec. Si la tine, chiar daca dureaza un pic mai mult…