dor

Miercuri o să plec înspre lumea apelor, a fiordurilor și-a nopților albe. Și pentru că o să-mi petrec destul de mult timp într-un autocar, plănuiesc să folosesc acele ore lungi făcând ceea ce n-am prea reușit în ultima vreme. Citind.…

Zece ani. 10 ani. Oricum aș scrie, pare tot la fel de… incredibil de mult. 21 mai 2003. După trei ani de Informatică Tehnică, proaspătă absolventă de universitate. Curs festiv. Emoții. Agitație. Flori. Sentimente amestecate. Tristețea unui sfârșit. Îndrăzneala și…

Bicicleta e unul dintre lucrurile cu adevărat frumoase din viața mea. Știu, am mai spus-o de multe ori și, cu siguranță, o voi repeta mult și de-acum înainte. Pentru că bicicleta mi-e ceva ce îmi dă un sentiment de preaplin…

… pentru că el e floarea mea cea mai prețioasă. Puștiul. Să vă fie sufletele senine azi, în zi de sărbătoare. S-aveți aproape ceea ce vă e drag. Noi – de fapt eu, că Puștiul zburdă în curtea bunicilor –…

… nu la radio, ci pe net. Avem la îndemână, pentru fiecare pas pe care îl facem, tehnologia care ne permite să anticipăm, în destul de mare măsură, ceea ce urmează. Suntem mereu conectați atât cu lumea de lângă noi,…

… pentru că sunt ca și împăratul care plânge cu un ochi și cu celălalt râde. Și-aș cânta și-aș jeli, în același timp. Și sunt încântată și dezamăgită. De oameni. Și știu că e firesc să fie așa. Așadar, mulțumesc!…

– mami, hai să îți arăt ce am desenat, e un aparat, când o să fiu mare, o să construiesc aparatul ăsta cu care o să fac inimi… (da, desenul e cel din imagine)   – de care inimi, Marc,…

Parcă a trecut o viață de-atunci. Și-s de abia vreo patru ani. Mi-e așa de firesc ca el să fie mare, aproape școlar de-acum, mi-e așa firesc să fie independent și cu atât de mult cuvânt de spus în orice…

Ziua asta cam împarte – măcar cum am văzut eu pe rețelele de socializare și pe bloguri – lumea în două. Susținătorii – cu glas din ce în ce mai sugrumat – Sfântului Valentin (și-ntr-un alt colț, cei ai Dragobetelui)…

Scriu postul ăsta de câteva zile deja și tot lungindu-l, neterminându-l, îmi dau seama că, deși tot blogul ăsta al meu are un aer trist și deprimant – bine, așa ca mine – s-au adunat anul acesta mai multe lucruri…