doruri

Știu că sunt cam rar pe aici și-mi vine să dau vina pe toamna aceasta care își trăiește ultimele clipe cu forță și abundență de culoare, dar și vârând în suflet melancolie și o apăsare căreia mi-e greu să-i fac…

… de-o incapacitate frustrantă de-a spune NU. Ne lăsăm atât de mult conduși de interese, de conveniențe, de lucruri care, de fapt, nici nu ne sunt cu adevărat de folos și n-avem curaj să fim noi înșine. De ce ne…

Încă n-a trecut o lună de când m-am întors dintr-o călătorie și mâine voi pleca iar. E drept, doar pentru două zile, o altfel de călătorie, o tură de munte, drum către mine însămi, dar tot plecare e. Și mi-e…

Fetița din mine s-a pierdut demult. Poate când aveam de-abia nouă ani și mi-am dorit o petrecere de ziua mea, sau, poate chiar mai devreme, când, rătăcind de mână cu-n frate mai mare, dar tot de-o șchioapă, pe străzile orașului,…

Inevitabil, în momentul unei schimbări, amintirile sunt cele care vin peste tine, cerându-și dreptul la atenție, oprindu-te din drumul tău, întorcându-te în trecut, exact acolo unde s-au petrecut anumite lucruri. Știu că e firesc. Dar sunt, de multe ori, amintiri…

Măcar din când în când ar trebui să spargem oglinzile alea multe care ne-arată doar ceea ce ne-am dori să nu ne aparțină, să nu se vadă, să nu se simtă. Măcar din când în când ar trebui să vedem…

Pastile de fericire nu există. Nu într-un sens real, oricum. Și, nici nu mai cred în fericire, așa că nu-i mare paguba. Bine, nici nu știu dacă am crezut cu adevărat vreodată sau, poate, în naivitatea anilor de tinerețe, credeam…

… că de ce n-am face-o, dacă putem? Că nu-i toată viața despre a brava, despre a fi puternici, despre a face față cu brio fiecărei noi zile. Am putea să mai lăsăm stindardul jos, uneori, zic. E chiar așa…

Ori s-au inversat rolurile, si-s eu cea anormală (bine, bine, știu perfect că nu mă încadrez în nici un segment de normalitate declarat, recunoscut, acceptat), în locul lumii, ori nu știu. Dar zău că anul ăsta nu mă doare sufletul…

Toamna. E ora patru dimineață, sunt într-un autocar care mă duce spre casă, ieri am avut o altă, scurtă dar semnificativă, întâlnire cu marea. Marea Egee. Învolburată, în cârdășie cu-n iureș strașnic al vântului, era neliniștită. Gata, s-a mai dus…