drag

E Puștiul, desigur. Câteva zile petrecute cu el, departe de cotidian, de viața de zi cu zi, prinși în activități care să-l atragă, să-l bucure, e exact medicamentul care mă pune pe mine pe picioare, emoțional, psihic vorbind. E drept,…

Da, știu, mi-o repet de mii de ori într-o fracțiune de secundă, doar eu sunt datoare și capabilă să fac să-mi fie mie bine! Doar eu. Știu perfect că nu trebuie să aștept dinafară, că nu cei din jur vor…

… care urcă și coboară, așa, ca într-un roller coaster, că tot îmi plac mie foarte mult (și Puștiului, de altfel, care mă tot roagă să-l mai duc în parcuri de distracție cu astfel de aparate)… Nu știu dacă firesc…

Sunt zile În care diminețile-s senine Și pline de culoarea vie A entuziasmului. Dimineți cu vise-ntârziate Înveșmântate-ntr-o aură De speranță. Sunt zile În care orele trec năvalnic Prinse strâns în iureș De viață plină. Și serile sunt cu zâmbete În…

… și simt că-mi saltă sufletul și mi-e și teamă să mă bucur! discuții de marți – început de săptămână, care dau avânt minții și umplu de dorință de implicare, de activitate, de planuri. o cutie poștală  burdușită cu plicuri,…

„Dumnezeu nu ne dă oamenii pe care îi vrem; El ne dă oamenii de care avem NEVOIE… ca să ne ajute, să ne rănească, să ne părăsească, să ne iubească şi să ne transforme în persoana care am fost destinaţi…

E miercuri (oare cum o fi setat timpul ăsta pe o asemenea viteză?) iar, și azi e, așa cum ziceam săptămâna trecută, ziua în care vom țese împreună la pânza mea de păianjen. Aceea a sufletului, a legăturilor dintre oameni,…

A doua mea zi în Belgia, o zi de sâmbătă de sfârșit de septembrie, a fost una cel puțin specială. Despre cum a fost prima zi am scris aici. Începută cu un mic dejun tare îmbietor cromatic, vizual și foarte…

online-ului. Spun mereu că totul mi-e despre oameni. Că ei fac diferența. De ei mi-s legate bucuriile. Și tristețile. De ei fug. La ei mă întorc. Și totul face parte din normalitatea mea. Oricât de anormală ar părea ea. Săptămâna…

Uneori mă tem să scriu de lucruri frumoase. Am sentimentul că, dacă spun că mi-e bine, acest bine o să se transforme, automat, în mai puțin bine, așa cum sunt, cumva, obișnuită. Dacă spun că e frumos, o să devină…