Nu, nu îmi place toamna. N-o doresc, n-o aştept. Începutul ei, însă, luna septembrie, are în ea, mereu, un licăr de speranţă. Care înfrumuseţează cumva. Începutul de toamnă simbolizează pentru mine ceva aparte şi pentru asta – şi de-ar fi…
tristete
-
-
După o noapte furtunoasă, o dimineaţă ce nu prevesteşte nimic. Nimic bun. Nimic rău. Să vedem ce-o ieşi. Deocamdată, doar gânduri nocturne. Aşa, puţin profunde, puţin importante, puţin întunecate, puţin retorice, puţin serioase, puţin… din toate! Deci… noroc chior, moment…
-
Sunt unele dimineţi aparte, în care, gesturi venite de nicăieri schimbă într-atât de tare mersul unei lumi încât ai impresia că, pe orice cărare ai apuca-o urmează, oricum, să te rătăceşti, pentru că eşti aşa de răscolit, ai mintea atât…
-
O fi de vină faptul că-i luni, că e sfârşit de vară… sau, poate, nu-i nevoie de motive pentru a-ţi fi dor de ceva, de cineva… Azi mi-e dor… mi-e dor să-mi aşez liniştit obrazul în palma caldă a unui…
-
Sunt întrebată aici ce-aş schimba dacă m-aş întoarce la vârsta de 5, 6, 7 ani… Mi-ar fi la fel de greu să spun ce anume n-aş schimba pe cât îmi e de greu să spun ce aş schimba. Pentru că,…
-
Unii oameni se nasc cumva defecţi sau se întâmplă să se „defecteze” undeva pe drumul vieţii lor? Scriu, în seara asta, în acelaşi parc, pe aceeaşi bancă, sub acelaşi molcom felinar… acelaşi loc în care, în urmă cu tocmai un…
-
„ Nu e uşor să găseşti fericirea în tine însăţi, dar e imposibil s-o găseşti în altă parte. ” – Agnes Repplier Suntem singuri stăpâni ai vieţii noastre. Ne noi depinde să ne concentrăm atenţia asupra forţei şi încrederii că…
-
Sunt unele zile pe care le începi având, cumva, o senzaţie clară… ştii că ziua ce tocmai începe va fi una ori bună ori rea însă nicidecum banală. Aşa simt şi eu acum. Ştiu bine că ziua asta o să…
-
Aseară aveam un chef nebun de-o beţie dar am incercat s-alung nevoia ce urla în mine (ha, ha, asta sună de parc-aş căuta să-mi alin dependenţa, eu, cea care bea alcool de câteva ori pe an) plimbându-mă pe străzi pustii,…
-
Paporniţa cu vorbe mi-a amintit azi de Pittiş, de faptul că s-au împlinit zilele astea patru ani de când el a murit. Un sentiment de copleşitoare tristeţe îmi îmbracă sufletul şi trecerea prea alertă a timpului m-apasă cumplit. Când, cum…
