De dimineaţă bună. 26.

După o noapte furtunoasă, o dimineaţă ce nu prevesteşte nimic. Nimic bun. Nimic rău. Să vedem ce-o ieşi. Deocamdată, doar gânduri nocturne. Aşa, puţin profunde, puţin importante, puţin întunecate, puţin retorice, puţin serioase, puţin… din toate!
Deci… noroc chior, moment potrivit şi timp potrivit sau întâmplare, pur şi simplu?
Aşezare sau ordonare extrem de favorabilă a astrelor, naştere sub o zodie norocoasă?
Ce face, ca pentru unii oameni lucrurile să curgă atât de lin, atât de fără ocolişuri sau împiedicări?
Povestea e aceeaşi de când lumea.
El o iubeşte pe ea. Ea iubeşte pe un altul.
Sau invers.
Ce mână nevăzută săgetează, aşa, cumva ironic, şi-ndreaptă sentimentele unui om spre cineva care priveşte într-o cu totul altă direcţie?
De ce se întâmplă aşa? Nu, nu poate să fie vorba doar de atracţia fructului interzis. Că-ţi doreşti ce nu poţi avea sau ce e greu de obţinut.
Bine, înţeleg, suntem competitivi. Asta ne ţine în viaţă, ne dă avânt şi chef de luptă.
Însă, când e vorba de sentimente, nu se mai pune problema aşa. Ceea ce ne dorim e împlinirea sentimentelor, trăirea lor prin reciprocitate.
Niciodată – şi în cazul ăsta niciodată e perfect valabil – nu ne dorim să iubim doar de dragul de-a iubi fără să urmărim să ni se răspundă sentimentelor noastre.
Şi atunci, de ce se întâmplă aşa?
Pentru că suntem marionetele cuiva care are chef de joacă?
Să aveţi o zi uşoară.
Să vă fie bine!
PS: De ce n-am azi, măcar azi, puterea de-a creiona zâmbete pe feţele unor oameni? De-a le şterge din suflet poverile, de-ai ajuta să se simtă, măcar azi, mai uşori? De ce n-am capacitatea de-a schimba ceva?