Aseară aveam un chef nebun de-o beţie dar am incercat s-alung nevoia ce urla în mine (ha, ha, asta sună de parc-aş căuta să-mi alin dependenţa, eu, cea care bea alcool de câteva ori pe an) plimbându-mă pe străzi pustii, cu-n nod greu de singurătate în gât, ce stătea să mă sufoce. Aseară aş fi vrut să îmbrăţişez primul om ce mi-ar fi ieşit în cale însă, la ora aia târzie, oamenii îşi găseau, fiecare, alinare în braţele cuiva. Aseară mă lăsam să mă afund, târându-mi, într-un mers greoi, sătul de viaţă, paşii îmbătrâniţi, într-o mare de melancolie, tristeţe şi plângere de milă din care nu se zărea nici o mână întinsă întru ajutor (oare de ce dăm vina pe absenţa ajutorului din afară pentru lipsa noastră de putere de-a schimba lucrurile?). Aseară am adormit cu mintea bubuindu-mi de gânduri melodramatice şi cu sufletul agonizând într-o băltoacă de amărăciune. Noaptea a fost una încărcată de vise previzibile după o astfel de seară. Dar, ca întotdeauna, noaptea a fost un sfetnic bun.
Şi m-am trezit azi într-o dimineaţă mohorâtă de luni în care, în ciuda vremii, am forţe proaspete – habar n-am de unde-s – minte ceva mai limpede, raţională, gata de-a merge mai departe. Da, se pare că avem capacitatea de-a cădea şi a ne tot ridica. Nu ştiu până când însă, daca aşa suntem clădiţi, nu ne rămâne decât să ne urmăm drumul, nu? Şi, cine ştie, poate întâlnim şi ceva raze de soare pe parcursul lui.
S-aveţi o zi frumoasă. Să vă simţiţi bine, cu voi înşivă, indiferent dacă faceţi ce vă place sau nu!
Să fim, nu doar supravieţuitori. Să fim învingători. Chiar dacă asta înseamnă doar să ne înfrângem propriile temeri şi limitări. „Nu muntele îl cucerim, ci pe noi înşine.” – zicea Edmund Hillary, primul om care a escaladat Everestul.
🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=z0GpEH1rBRs&feature=related]
0
Articol anterior
6 comments
un orientalist ar putea zice ca de cu dimineata ti-ai gasit chi-ul! nu chiul (legat), ci „chi-ul”, pronuntat cu „ci”, acea energie interioara pozitiva, datatoare de toate cele „bune”, „pozitive” in materie de viziuni, perspective, ganduri, intentii, porniri de traire-toate raoportate la cotidian si contingentul care, dupa spusele unui nume consacrat al filosofiei ideilor „e ironic”!
eu nu mi-s de-ala, nici englezo-american nu-s, cei ce-ar fi putut aminti in treacat raportat la postarea-ti de „voice within”…
i like your post, ce mai, spor si tie in noua unitate maricica de timp ce o traversam repetitiv (ca asa-i cursul omenirii!) si find joy in your life cu fiecare clipa pe care o experimentezi. am apelat la engleza in fragmentul anterior ca sa pastrez citatul din film, care e the bucket list (stiu, poate suna trist, sumbru, dar e un film bun, de vazut, de meditat asupra intelepciunii textuale a scenariului).
si, invitatie innoita dincolo de pragul on line al blogului pe care-l detin, merge si catre tine! si daca tot, ai timp si dispozitie sa intri (ca nu e nevoie de rezervare, nici de bilet luat de la casa de bilete!), o parere din parte-ti ar fi binevenita oricand! te-astept cu drag oricand!
Numai bine, Frmshk! 🙂
nici eu nu ma pricep la de-astea grele desi recunosc a fi ceva intelepciune pe acolo pe la orientali…
ma bucur ca-ti place ce-am scris desi, sa stii, n-a fost decat o incercare de-a reda o stare… incerc sa scriu ce simt, cand simt… e adevarat, de cele mai multe ori, ma feresc sa scriu despre partile mai intunecate, mai putin frumoase, desi ele exista… pentru ca nu imi place sa ma plang sau sa-mi plang de mila insa, uneori, imi face bine sa las si slabiciunile sa se vada…
de invitatie, multumesc insa sa stii ca te vizitasem de ceva vreme deja… 🙂
nici nu aveam cunostinta de vizite! dar cand revii, lasa o urma-2, please, sa vad ce ar trebui reparat la blogspotul meu, ca am inteles de la alti wp-isti ca nu pot comenta. incerci? nu azi, nu-s neserios, cand poti tu incepand de maine incolo! odihna placuta si de maine „a new day has come” traieste-o tot cum stii si poti mai bine. somn usor!
gurile rele spun prin târg că nu Hillary ar fi primul care a pus piciorul pe Everest, chiar dacă el este creditat cu această reuşită; că doar nu a fi să fie creditat un amărât de şerpaş nepalez, nu?
cât priveşte forţa, energia aceea pe care ai găsit-o, eu nu mă ştiu la energii pozitive şi negative, la chi-uri şi alte cele, dar important e că ai găsit acea energie şi că te poţi bucura de o nouă zi, apoi de încă una şi tot aşa… o săptămână frumoasă să ai!
Sa stii ca acolo unde am citit eu cuvintele alea era specificat ceva de genu’ – ” Hillary, primul om care a escaladat Muntele Everest, împreună cu şerpaşul Tenzing… ” – acum, nu ştiu dacă ăsta a fost modul lor de-a se simti echitabil punându-i pe aceeaşi linie şi nici cui aparţine, de fapt, meritul…
Da, tocmai despre asta vorbeam şi eu… de faptul că avem în noi capacitatea asta de-a merge mai departe şi când simţim că nu mai putem…
O săptămână frumoasă şi ţie. Mulţumesc mult pentru urări. Gândurile bune ale oamenilor ajută şi ele cu o doză de energie.
🙂
[…] invit să aruncaţi o privire şi în curtea lor: ivanuska, vultureşti, meşterulmanole, normalitate anormală, rokssana, theodora, […]
Comments are closed.