tristete

Sighetu’ Marmaţiei. Oraşul din nordul ţării, exact de-acolo de unde se agaţă harta în cui. Oraşul în care m-am născut, am copilărit şi mi-am trăit adolescenţa. Oraş vechi, încărcat de-o istorie controversată şi sufocat de îngustime a minţii, de prostie…

De ce, deşi ne plângem, ne obişnuim atât de tare cu o stare de nefericire încât, chiar şi atunci când întrezărim o rază de soare ce încearcă să ne pătrundă în suflet, nu mai avem curaj să ieşim din carapacea…

Cer sufocat de nori cenuşii. Umezeală şi aer îngheţat, de sfârşit de lume. Maşină murdară, rece şi cutie de viteze ne-cooperantă. Oameni plictisiţi şi lipsă de bunăvoinţă din belşug. Zâmbete scrijelite nepriceput pe feţe întunecate. Glume deşuchiate, aluzii cu aceeaşi…

Am trecut cumpăna dintre ani citind despre moarte. Moarte descrisă în feluri inimaginabile. Uneori, de fapt, de multe ori, aveam impresia că multe din descrierile alea depăşesc absolut toate limitele posibile ale realităţii. Că e, din orice punct de vedere,…

Vroiam să scriu azi despre ce-mi doresc eu să fac în 2012, pregătisem, de-a lungul zilei, în scurtele răgaze pe care le-am avut, paragrafele, multe, în ciorne. Dar nu mai pot. Nu acum. M-am străduit să-mi încep anul într-un mod…

Şi mâine a fost o zi. Şi-a mai trecut, aşa, o zi, o lună, un an, o viaţă? Şi-atunci, când eşti acolo, la sfârşit, ce mai contează? Părerile de rău ce importanţă mai au? Că n-ai trăit cu adevărat nici…

Îmi promit că e ultimul post despre Crăciun pe care îl scriu. Aşa că, vă rog, fiţi îngăduitori. Citeam, de dimineaţă, la Ana, asta – “ Dar sărbătoarea nu exista cu adevărat decât pentru cine este în stare s-o trăiască…

E prima oară, în toţi cei treizeci de ani ai mei când îmi petrec seara de dinaintea Crăciunului singură. Nu, nu mi-e casa primenită, nu mi-s cozonacii daţi la copt, nu-i nici un brad împodobit cu globuri si beteală lucitoare,…

În seara asta simt că s-a scurs în mine toată tristeţea lumii. Şi mă înăbuşă, simt cum se strânge-n mine, şi se zvârcoleşte, şi nu se lasă domolită. Scobeşte în mine, pe dinăuntru, aşa, ca o daltă. E atâta războire…

Suferinţele – situaţiile dureroase prin care suntem nevoiţi, c-aşa e jocul, să trecem – ne apropie sau, de fapt, ne distanţează de oameni? Aşa, pe negândite, ca răspuns al primului impuls, aş fi vrut să spun că ne apropie dar,…