Ultimul din seria 30 și

by loredana
0 comment

39 de ani azi. E aproape ireală viteza cu care trece viața.

Într-o zi ești copil care face năzbâtii și ai ba o mână în ghips, ba pe cealaltă, te joci pe drumurile pline de copii, nu de mașini, sari coarda și elasticul și explorezi șantiere ale cartierelor în construcție sau vinzi boia făcută din cărămidă roșie, plătită cu frunze și pietricele pe post de bani, legeni și adormi păpuși și frați mai mici. Ești copil și viața de adult îți pare ceva departe, unde n-ai să ajungi niciodată.

Într-o altă zi ești o femeie tânără, timidă și nesigură, însă cu speranțe multe și cu gânduri nerealiste despre viață, despre dragoste și oameni, alergând cu multă inconștiență spre propriul destin, irosind timp ca și cum această resursă ar fi nelimitată, pentru totdeauna la fel, așa, în ani de tinerețe și libertate neînțeleasă, neasumată, trăită cu jumătăți de măsură.

Și apoi ești om mare, cam prea dintr-o dată, cam prea pentru totdeauna, ajuns acolo unde nu credeai că vei ajunge, la aproape 40 de ani, deh, bătrânețe nu altceva, așa cum îți părea mereu că ar fi această vârstă. Ești om mare, acum fără dubiu, nu te mai poți preface că n-ai ajuns maturitatea, ești femeie, soție, mamă, om cu responsabilități și dureri de oase și de cap și de suflet. Și parcă ai vrea, măcar uneori, să fii doar copil.

Știu că nu trăiesc viața prețuind-o așa cum aș vrea, nu sunt atât de împăcată pe cât mi-aș dori, port multe poveri pe care nu știu să le las jos, știu că mă las prea ușor trasă în zone cenușii de trăire, că totul pare a fi mereu o luptă. Cred că ne și stă în fire să fim așa, să fugărim viața, mereu spre altceva. Spre un mâine mai bun ca azi. Așa ne zicem, așa-l trăim pe azi, amăgindu-ne cu un mâine frumos, împăcat, plin. Viitorul pare mereu mai bun decât e prezentul.

De fapt, avem doar pe azi.

Cel mai adesea, trăiesc așa cum am scris mai sus. Într-o goană. Căutând, alergând spre ceva, altceva, pe care poate nici nu știu să-l numesc. Dar sunt și momentele în care îl simt pe azi, așa, cu toată ființa și bucuria mă umple pe dinăuntru și îmi râde nu doar gura ci și sufletul. Și mă opresc din toate atunci și pun capul jos și mulțumesc. Mulțumesc pentru cine sunt și ce simt. Pentru viață și pentru dragoste. Pentru că, luând toate la un loc, sunt recunoscătoare pentru omul care sunt, pentru trăirile mele, pentru tot acest drum care duce acolo unde trebuie.

39 de ani. Nu îi recunosc, îmi par prea mulți, dar sunt ai mei, toți, desigur. Aș vrea să fie mai puțini? Aș vrea, da. Nu știu ce vârstă aș prefera, dacă ar fi să aleg. Poate un 30 mai lung, măcar de vreo zece ani, așa. Fac o dramă din anii pe care-i împlinesc, mă apasă rău? Nu, nici vorbă. Îmi par cam prea mulți, dar îi iau așa cum vin. Că înțeleg că ăsta-i drumul, că n-am baghetă magică de oprit timpul. Îmi doresc să fie altfel? Da, sunt multe în viața mea pe care le doresc altfel, sigur. Și sper să fie cale de schimbare, de îmbunătățire, de vindecare. Sper să am capacitatea să mai ajustez pe ici colo, ca să-mi fie mai bine, ca celor din preajma mea să le fie mai bine. E bucurie și e povară să știu că binele celor din jurul meu depinde așa de mult de binele meu personal, că ei, ai mei, sunt bine dacă sunt eu bine.

În același timp, văd binele și-l simt și mulțumesc pentru el. Mă văd stând acum cu laptopul în brațe, în acest loc fabulos de frumos, sudul Portugaliei, în zi de ianuarie de primăvară, așa, pe sufletul meu care nu iubește iarna, aud pe fiica mea jucându-se cu tatăl și cu fratele ei, râsul ei creează curcubeie de bucurie, mă gândesc la câte avem de făcut în viața noastră și la cât de bine ne e că putem să facem totul împreună, mă știu o norocoasă, da, clar, la nivel rațional văd că sunt o femeie foarte norocoasă, lupt cu frustrările și temerile și umbrele care mi se cuibăresc în suflet și în minte și merg mai departe. Spre ceea ce mi se dă de trăit, spre ceea ce am nevoie, spre ceea ce trebuie să fie.

La mulți ani. Ani cu sens, cu rost, cu dragoste, cu bunătate. Așa să îmi fie, așa să ne fie.

apus de 39 🙂
3+

S-ar putea să-ți placă și

Lasă un comentariu