Viața la 1 an și jumătate e plină. Colorată. Curiozitate până la lună și înapoi. Energie. Limite testate. Voioșie.
Și mai presus de toate, e curată. Pură și minunată.
La 1 an și jumătate râzi mult și senin.
Râzi din tot sufletul și pare că lumea toată se colorează în bucurie atunci când tu râzi și râsul tău ne alintă și ne împacă și ne face pe toți cei din jur mai buni, mai blânzi. Ne topim de drag și ne întrecem în tot felul de giumbușlucuri care să te facă să râzi, fetiță bucurie.
La 1 an și jumătate viața îți e un dans.
Îți place muzica. Avem casa plină de jucării cu sunete. Viața ta e un dans, chiar și-atunci când sari în pat. Dansezi mereu. Ca și cum nimic altceva nu mai există înafară de acest moment în care trupușorul tău se mișcă aparent haotic și participă acolo tălpi mici și mâini și ochi și gură și suflet mare de copil mic.
La 1 an și jumătate plângi cu lacrimi pure.
Te supără multe și plânsul tău e de multe feluri. Descoperi plânsul – cerere la care ți se răspunde prompt și cu grijă. Plângi când vrei să te opui. Plângi când te cerți. Plângi când ești obosită. Plângi când te doare. Plângi mult, uneori neconsolat și aparent fără motiv, alteori plânsul tău e doar mofturos. Plângi cu lacrimi pure.
La 1 an și jumătate îl ignori hotărât pe NU.
Îl refuzi pe nu, deși îți iese în cale aproape la fiecare pas. Fiecare Nu e pentru tine un moment în care să mai încerci un pic, să mai depășești o limită, să mai cauți, să nu accepți. Nu ai voie înseamnă că – poate că mai ai voie un pic. Și ceri și iei acest pas în plus spre ceva, orice, așa, cu tot suflețelul tău minunat.
La 1 an și jumătate cuvintele își fac loc în povestea ta.
Îți place vocea ta, o testezi, pe tonalități diferite, descoperi că poți să spui lucruri care ne fac să ne tresărim de drag. Spui cel mai puternic și duios mama pe care l-am auzit vreodată. Mama, tata, Bache (Marc), Oila (Orla), Lolo (Lore), Iaia (Olivia), cache (carte), aia – cuvântul de ordine folosit de sute de ori pe zi, pentru orice, de la cerere la indicații. Și azi, când ai fix un an și jumătate, e prima oară când răspunzi conștient și intenționat la o întrebare. Cum te cheamă? Oila. Grozavă bucurie.
La 1 an și jumătate ești nici de-un metru.
Ai de abia vreo 85 de cm, însă așa suflețică de-o șchioapă cum ești, umpli toată lumea din jurul tău. Totul se învârte în jurul tău. Ne împărțim timpul și spațiul în funcție de tine. Tu ești în capul listei de priorități. Nevoile tale, de joacă, de hrană, de dragoste, ne dictează viața. Și ne bucurăm cu toții să fim în slujba ta.
La 1 an și jumătate ești liberă într-un fel în care, probabil, nu o să mai fi vreodată.
Ești o fetiță – burețel care absoarbe informație din toate părțile, descoperi lumea în pași grăbiți de copil curios, fiecare colțișor ascunzând ceva interesant, fiecare baltă fiind o provocare. Gesturile, trăirile, emoțiile, fiecare clipă e o libertate, un prezent trăit fără gânduri despre ce a fost sau ce o să fie. Ai fix clipa aceasta și pe aceasta o trăiești, cu totul.
La 1 an și jumătate viața e frumoasă ca un vis. Tu ești frumoasă ca un vis. Îți mulțumim că ești aici că te avem.
Semnăm, cu duioșie, noi, ai tăi!
