… asta, clar! (să pedaleze Puștiul alături de mine, deși încă cu grijă și multe atenționări, e ceva ce tare mult mi-am dorit. și bucuria lui e pe măsură.)
Când toate celelalte trec pe plan secund. Și-mi dau seama că se poate. Că pot fi lăsate, măcar un timp. Cum să nu iubesc mersul pe bicicletă când îmi dă starea asta, când simt cum mi se împrăștie în suflet senzația de bine?
( old.an, e o fustă, da? :P, Călin, cartea e în coșul bicicletei și să știi că-i mai dau o șansă, pare chiar să o merite!)
0
3 comments
2 in 1, ce frumos, v-aţi antrenat* plimbându-vă!
* pt. SkirtBike, evident!
Tu si bicicleta aveti o relatie foarte pasionala 🙂 Dar daca iti face bine, de ce nu ?
Vă privesc şi zîmbesc, atît. Happiness becomes you both! 😉
Comments are closed.