apropiere

… în toată viața mea, aș putea zice. Dar desigur, asta nu înseamnă că-mi place toată lumea, sau că n-am resentimente, frustrări, strângeri de inimă când mă gândesc la anumiți oameni. Nu înseamnă că nu există oameni despre care chiar…

Apă de ocean ești tu. E calmă, ca și tine. Și e și zbucium nesfârșit, așa cum ești și tu. … mi s-a spus cândva! Calmă, eu? Nu sunt calmă, nu sunt liniștită, nu sunt împăciuitoare. Nu sunt cumpătată și…

… dar nu banală. Ultima zi de toamnă. Lapoviță. Prima zi în care mașina mi-e ninsă, în anul acesta. Trebuie să pornesc la drum lung, doar Puștiul și cu mine, și inima mi se strânge. Nu-mi place să conduc pe…

Am în minte, de câteva zile, trei fotografii, toate făcute în călătoria în Croația. Fotografiile din postul acesta. Și am simțit, mai mult decât oricând, că sunt extrem de reprezentative pentru viață, pentru relațiile dintre oameni. Ne deschidem sufletele larg…

Da, știu, mi-o repet de mii de ori într-o fracțiune de secundă, doar eu sunt datoare și capabilă să fac să-mi fie mie bine! Doar eu. Știu perfect că nu trebuie să aștept dinafară, că nu cei din jur vor…

Ne e necesar să trăim printre oameni. Avem nevoie de ei aproape la fel de mult cum avem nevoie de aer. Singurătatea, aceea totală, nu-i pentru oricine, poate că nu-i pentru nimeni, nu adevărat. Pentru noi, cei mulți, ființe sociale,…

… care urcă și coboară, așa, ca într-un roller coaster, că tot îmi plac mie foarte mult (și Puștiului, de altfel, care mă tot roagă să-l mai duc în parcuri de distracție cu astfel de aparate)… Nu știu dacă firesc…

Sunt zile În care diminețile-s senine Și pline de culoarea vie A entuziasmului. Dimineți cu vise-ntârziate Înveșmântate-ntr-o aură De speranță. Sunt zile În care orele trec năvalnic Prinse strâns în iureș De viață plină. Și serile sunt cu zâmbete În…

Știu, știu că-i vreme de vopsit ouă-n coji de ceapă, de pus pasca-n cuptor, de pregătiri de sărbătoare îmbelșugată, dar eu, vă spun sincer, mi-aș dori, mai degrabă, să fie un altfel de timp, al apropierii de oameni dragi, al…

… ci buni! Da, (și)-n privința asta, am crezut mereu că primează calitatea cantității. Poate nu-i chiar așa. Poate e bine să ai aproape oameni foarte mulți, împărțiți pe grade de apropiere, cumva. Sau poate e bine să ai doar…