#36. De două ori 18.
O poveste de iarnă. De ianuarie cu multă zăpadă, așa cum n-a mai fost de-o vreme bună. Cu o fată care împlinește azi 36 de ani pe care nu-i poate înțelege. Îi vede în oglindă, îi vede în ridurile din jurul ochilor și-n oboseala pașilor, dar nu-i poate pricepe. Când, cum, de ce aleargă, unde se grăbesc? De ce se așează ani peste ani, dar undeva, acolo, într-un ungher de suflet, tot un copil stă pitit?
Mulțumesc, Diana mea dragă și talentată, pentru fotografii!
0










9 comments
Wow wow wow!! 36 it’s just a number! 😀 La mulți din ăștia frumoși!!! 😀 :* :* :*
Aiaiiaiaii, trebuie să fac un semn, undeva pe aici, c-asta chiar e prețios! 😀
Păi, să (ne) fie cum zici. Și dacă n-or fi, ne scoatem cu fotografiile faine, nu? :))
La multi ani fetita! Sa ai un an alb si plin de calatorii fabuloase!
Mulțumesc mult, Anca! :*
La multi ani, Loredana! Iti doresc sa-ti tii in mana propria carte, sa te bucuri de baiatul tau, sa te plimbi in locuri frumoase si sa te simti minunat in propria-ti piele!
Păi, să fie exact așa cum zici! 🙂 Mulțumesc mult.
La multi ani, azi, ca azi am văzut
Mesajul era mai lung… Revin, deci. La multi ani! Sa te bucuri de vârsta asta, a tuturor posibilităților, sa fii sănătoasa, vesela si senina, sa ai cât mai multe vise împlinite! Ana.
Mulțumesc și mulțumesc, Ana! Vârsta tuturor posibilităților, cât de tare sună. Ahh, să fie așa!! 🙂
Comments are closed.