Azi nu-i o zi de vineri banală. Pentru mine nu ieri, ci azi e cea mai lungă zi a anului. M-am trezit la ora patru dimineața, m-am bucurat de un București pustiu, respirabil, am alergat, la propriu, prin aeroportul Otopeni, spre poarta de îmbarcare către Bruxelles, după ce biroul de check in s-a închis exact în fața mea, apoi slalom printre mulțimile de oameni – cum să fie atât de mult trafic la această atât de mică oră a dimineții, cum? – și prăbușiți în scaunele de avion cu sentimentul că am trecut pe marginea îngustă a unei prăpastii și n-am căzut în ea. Eliberator, dar și epuizant.
Și-am ajuns în Belgia, am băut o cafea, așa, amețită de oboseală cum eram și apoi oamenii faini care ne-au primit ne-au adus… la o mănăstire. Da, o mănăstire ortodoxă din Belgia, la marginea unui sat care poartă fix numele Puștiului meu, Marc. Satul St. Marc. O minunăție de loc vechi și frumos, cu case de piatră și flori multe, cu soare blând și cu o pădure în care m-am plimbat azi și-am văzut zburând în jurul meu fluturi și era atâta liniște și frumos, că mi-a venit sufletul la loc după zilele prea grele și prea aglomerate petrecute la București.
Și e zi de frumos azi și e zi de tristețe. Azi lumea baloanelor cu aer cald e în doliu pentru că Levi, organizatorul festivalului de baloane de la Câmpu Cetății, a fost condus de către familie și prieteni pe ultimul lui drum. Și se spune că azi, în noaptea de Sânziene, cerurile se deschid. Și dacă cerurile se deschid, sper doar că el zboară acum spre un loc mai bun. Că tot ceea ce a iubit în această viață, va fi cu el și dincolo, indiferent ce înseamnă dincolo. Și că cei rămași vor avea putere.
Sunt recunoscătoare pentru azi. Că m-a adus drumul aici, deși credeam că direcția mea în zilele acestea e total alta. Dar sunt aici și simt că e timp de împăcare. Cu mine și cu cei din jur, că prea de mult război am avut parte zilele astea. Măcar de-aș fi capabilă să învăț din toate și să merg mai departe purtând cu mine cele învățate, ca să-mi fie scut de apărare împotriva propriilor mele frici și nesiguranțe. Măcar.
Hai, s-avem grijă de sufletele noastre.
