Ahh. Aveam de gând să scriu azi despre nişte lucruri mai frumoase, să treacă un pic din norii ce s-au aşezat comod pe aici dar… nu mai pot. Oboseala fizică, drept e că are şi-un aspect plăcut – somn bun după, satisfacţia unui lucru făcut, etc – tot oboseală e. Epuizantă chiar. Aşa că, o să închid obloanele, o să încui uşa şi o să tac a noapte lungă şi fără vise, dacă se poate. Şi dimineaţă devreme urc iar în şaua bicicletei şi o iau de la capăt, poate am noroc şi îmi încep de două ori ziua cu un telefon dătător de veşti bune, entuziaste.
Sara bună, oameni buni! Şi mai puţin beţi de oboseală, ca mine, sper.
0
5 comments
No bine, da’ ai grijă de la care capăt o iei! 😎 Cică deja s-o făcut vineri de un minut-două, aşa că… week-end fain să ai! *muah*
un capăt fără capăt, de fapt… să vedem cât pot.
P.S. Io-s beat de coniac, da’ totuşi am dormit 5 ore după 24 de alergări virtuale şi strofocări creierale. 🙂
oboseala mare… te-ai trezit?
hmm… cred că nu. nu destul.
Comments are closed.