Bine, de fapt e topul meu al capitalelor Europei dar sună mai pitoresc așa. Îmi place să scriu articole despre locurile în care am fost, cele în care visez să merg, toată alergătura asta virtuală prin lume îmi dă o stare de bine așa că… am încropit un top, strict personal, după cum au atins ceva în mine, după cum mi-au ajuns la suflet, al capitalelor, cele câteva, pe care le-am vizitat eu până acum.
Sunt șapte opt la număr, știu, extrem de puține dar… asta am, cu asta defilez, deocamdată și, oricum, nu sunt o vânătoare de capitale, visez la locuri multe, nu neapărat la orașe mari dar… Topul arată, pe scurt, așa:
Londra
Roma
Monaco
Praga
Viena
Budapesta
București
Barcelona
Londra a fost un fel de vis împlinit, am fost de două ori acolo, o dată cu-n puști de 7 luni și-apoi, în anul următor, de una singură. Dar Londra merită un articol întreg așa că voi păstra poveștile pentru mai târziu. Oricum, e, fără urmă de îndoială, orașul care e pe primul loc în topul meu.
În martie 2009, cu Puștiul de șapte luni și 10 kg în plus… 😛
Un an mai târziu, mai 2010, singură și cu kg acelea în minus… 😛
Roma, octombrie 2011, minunata Romă!
Monaco, august 2006
Praga, ianuarie 2013
Viena, decembrie 2005
Viena, august 2006
Budapesta, septembrie 2006
Budapesta, mai 2012
București, iunie 2006
Barcelona, august 2006
Barcelona – care nu e, de fapt, o capitală, că Madridul e – e pe ultimul loc în topul meu nu pentru că nu mi-ar fi plăcut ci pentru că nu am apucat să-mi dau seama prea bine de frumusețile orașului ăstuia. L-am vizitat într-o zi când n-aveam o stare fizică și psihică extrem de bună, deci n-am fost deloc receptivă, apoi l-am vizitat într-o noapte când am avut prea puține prilejuri să descopăr farmecul Barcelonei astfel că e, deocamdată, vitregită. Dar, cine știe, o să vină vremea pentru revedere…
Pe lista orașelor pe care-mi doresc mult să le văd sunt Istanbulul, Stambul, Constantinopol, Poarta, marea capitală a fostului Imperiu Otoman, ahh, câtă istorie mă atrage spre orașul pe de două continente și Lisabona pe care mi-o imaginez mai pitorească decât multe, multe alte capitale ale lumii. N-aș știi să spun care mă atrage mai mult, le-aș vrea pe amândouă, și-o să fie amândouă, curând, sper. La capătul celălalt se află, un pic straniu, Parisul pentru care nu vibrează în mine nici o dorință de-al cunoaște. Ciudat, nu?
La voi cum ar arăta un astfel de top?
(PS. E amuzant, nu vi se pare? Îmi plac apele, și podurile. Și cerul…)
(Last edit: Am adăugat pe listă și Monaco, capitala celei de-a doua cea mică țară din lume… având în vedere că e unul dintre locurile cele mai spectaculoase pe care le-am văzut eu, datorită așezării stâncoase pe malul mării, a arhitecturii fantastice, a lui Grace Kelly, a opulenței, etc., merită cu prisosință un loc fruntaș pe lista mea)
10 comments
Parisul este pentru mine pe primul loc. 🙂 Să ştii că mulţi mi-au spus că nu se simt atraşi să meargă să vadă Parisul, dar după ce au ajuns acolo nu mai ştiau cum să facă să rămână mai mult şi, după ce s-au venit acasă, se gândeam cum să se întoarcă mai repede la Paris. Dar cum rămâne un oraş în memoria fiecăruia, depinde, cum spui, şi de starea în care suntem atunci când îl vizităm… Dacă eu iubesc Parisul şi aş sta acolo o veşnicie şi ceva mai mult, nu înseamnă că toţi simt la fel. Din topul tău, Roma, Viena, Budapesta am văzut şi le-aş revedea oricând. Ah, şi desigur, Bucureşti… 🙂
Nu pot să te contrazic, desigur. Și, chiar dacă aș fi vizitat Parisul și aș fi rămas tot la ideea mea… tu tot aveai dreptate să-l consideri pe primul loc. Aici e vorba de percepțiile strict personale așa că, toate părerile sunt îndreptățite.
Adevărul e că cei mai mulți, care au vizitat și Londra și Paris, mi-au spus că Parisul e pe primul loc. Eu cred că tot la Londra aș rămâne. Anglia are ceva aparte pentru mine, mi-ar plăcea să locuiesc o perioadă acolo. Mi-ar plăcea un tur al Angliei cu mașina, să mă pierd în istoria lor…
Din Franța eu am văzut doar partea de Coastă de Azur, e, desigur, fantastică și limba e superbă, și toate au un parfum aparte și mi-ar plăcea mult să văd toată Franța însă Parisul… nu știu de ce (sau știu, un pic), încă nu îl simt ca pe o prioritate. 🙂
Tu ce locuri mai ai pe lista, de văzut curând?
Unui cameleon i-ar fi ruşine – te integrezi mult mai bine decît el în peisaj! 😀
Mă întreb: cînd vii în vizită prin Republica Ploieşti? 😛
Eu unul n-am visuri de călătorie fiindcă n-ar avea suport financiar şi mi-ar ocupa inutil mentalul. Mă mulţumesc cu fotografiile celor norocoşi şi suficient de amabili ca să le facă publice. 😉
Barcelona ar trebui sa fie mult, mult mai sus intr-o eventuala ierarhie… Iar Bucurestiul l-as inlocui, eventual, cu Parisul – amandoua sunt overrated.
Insa daca vorbim de un top al capitalelor VIZITATE, ma rezum doar la Atena, Praga, Bruxelles, Barcelona si Viena.
Barcelona nu-i capitala. 🙂 Madridul e capitala Spaniei. La mine e pe locul 2. 🙂
Corect. Barcelona, normal, nu-i capitală, Madridul e, dar așa i se potrivește de bine titlul… 🙂 Sunt o blondă, na! (Mulțumesc pentru atenționare!)
Și pe primul loc, ce oraș (capitală) e? 😛
Asa cum ai ghicit, Parisul e capitala de pe primul loc in topul meu. 🙂 Dar inca n-am vazut Londra, Roma, Praga, Berlin… plus ca ma atrag o gramada de orase de prin Europa pe care nu le-am vazut inca 🙂 De exemplu ard de nerabdare sa vad Dresda si Sevilla, deci topul meu va vea de suferit 🙂 Acum topul capitalelor arata asa: Paris, Bruxelles, Bucuresti, Budapesta, Viena. Dar intre ele as strecura oricand Barcelona, Munchen, Brugge sau Salzburg.
Eu am facut anul trecut un articol cu top 10 destinatii, dar sunt doar 3 capitale, restul sunt orase mai mici tot din Europa: http://elenaciric.ro/2012/atentie-subiectivism-top-10-destinatii.html
Ce am vazut noi (si ne-a placut): Budapesta, Viena, Berlin, Praga si Bucuresti. Alte orase pe care le-am vazut si iar ne-au picat cu tronc: New York, Atlanta, Barcelona, Malaga, Dubrovnik, Zurich.
E plina lumea de locuri frumoase, timp sa fie sa le vedem pe toate 😉
Bine ai venit! 🙂
Deci Budapesta înainte de Praga?
Cum să nu-ți pice cu tronc New York? 🙂 Așa e, sunt atât de multe locuri frumoase, mai mici, mai mari, doar timp – și bani – să avem. Dar, cât timp ne dorim să le descoperit, tot mai avem o șansă. Adică măcar sper.
Comments are closed.