Vă mulțumesc pentru comentariile de la postul anterior, pot de-acum să spun că am plantat un copac și nu-mi pusesem în minte să fac, neapărat, mai mult de atât… dar azi, când am citit aici că Nina se hotărâse să strângă 150 de comentarii pentru vALLuntar, m-am simțit mică și m-am gândit că ar fi frumos să mă străduiesc să contribui și eu măcar cu doi copaci pe recenzie… așadar, trebuie să depășesc numărul de 30 de comentarii… cu ajutorul vostru, desigur! Ella, Călin, Ana, Întunericule, mă ajutați cu o crenguță, ceva? (adică un comentariu la povestea lui Kim…)
În altă ordine de idei, zilele astea la mine timpul iar se scurge haotic, Puștiul e – iar! – bolnav, desigur, funcționăm pe ritmul două săptămâni acasă, o săptămână la grădiniță și tot așa, răceli, viroze, bronșite și tot tacâmul. Despre cum e să stai într-un hol de cabinet medical trei ore pentru o consultație, vă scriu mâine, azi doar o să tragem cortina peste lume și ne vom cufunda în lumea viselor, și eu și Puștiul, poate acolo lucrurile sunt mai ușoare. Și mai puțin febrile.
Mă amuzase azi dimineață articolul ăsta și verificam câte lucruri de-acolo aș bifa eu, ca un fel de completări la afirmația… știi că ești mamă când… Bifasem un număr destul de scurt și-mi plăcea că mă simțeam așa, separată de un tipar. Dar, de fapt, răspunsul e așa de clar. Știi cu adevărat că ești mamă atunci când copilul tău este bolnav. Punct.
Sănătate multă!
0
Articol anterior
13 comments
Insanatosire grabnica voinicului :* >:D<!
Mulțumim frumos, frumos! 🙂
Vitamina C şi miere, astea-s leacurile, nu orele pierdute prin săli de aşteptare printre alţii, bolnavi de te-miri-ce.
Uite aici ce scrie Cris-Mary.
Încă ceva: e posibil să fi învăţat – singur sau de la alţi copii – trucul cu boala, adică ce şi cum să facă să se îmbolnăvească, special pentru a scăpa de grădiniţa pe care nu o poate suferi. Dacă are cumva o sensibilitate mai ridicată la rece, ar fi suficient să bea un pahar-două de apă foarte rece ca să declanşeze o bronşită, o amigdalită sau ceva asemănător.
În orice caz, e bine să-l supravegheze cineva cu atenţie. Multă sănătate, vouă!
Vitamina ce e la ordinea zilei la noi, mierea la fel, noroc că îi și place. Dar virușii tot îi ia. Nu e truc, crede-mă, Marc e prea mic și prea neștiutor și neajutorat încă. E drept că se bucură că nu mai merge la grădi… 🙂
Tare mi-aduce aminte de mine la vîrsta aceea… şi tare mi se rupe sufletul cînd mă gîndesc la cîte ar putea să tragă, de-a lungul anilor, dacă rămîne cu sensibilitatea asta mare la căile respiratorii. Mi-e teamă că nu am alte sfaturi de oferit în privinţa asta. Îi doresc să fie doar o fază trecătoare, să-i crească imunitatea şi să scape de sensibilitate. Poate ar trebui să stea mai mult pe la ţară, la aer curat şi mîncare sănătoasă…
Eu am ţinut-o aşa timp de 6 luni şi am ales să o ţin acasă cu o tanti. La grădi va merge jumătate de normă.
În grupa mică și la noi a fost mai critic.. acum se pare că e vorba de ceva viroză, o tot plimbă unii de la alții… nu e grav dar nici nu e de neglijat și nici la grădi nu poate să meargă…
Insanatosire grabnica…Tin minte vag cat trebuia sa asteptam pe la medic cand eram bolnav…Ore intregi pierdute pe holurile spitalelor sau cabinetelor…Ce aiurea era…
Mulțumim frumos. E bine că n-ai amintiri prea multe cu așa ceva… dar când copilul e mic, e cam inevitabil…
Multă sănătate! Cât adevăr e în ce spui! (mi-ai amintit de seria ilustrată cu ‘you know you’re a… when… ‘)
Mulțumim. Păi așa e. Că nicicând implicația ta, ca părinte, nu e la fel de mare, totală, de fapt, ca atunci când e bolnav, stai lângă el și nu-i poți lua boala, să-ți fie ție rău, nu lui… 🙁
fa bine puiu tau de om la loc! sanatate, Marc! 🙂
Sanatate multa lui Marc iar tie rabdare de fier 🙂
Si am pus si eu crenguta mea, in pomul tau 🙂 !!! Si astept urmatoarea recenzie!!
Comments are closed.