Elena mi-a făcut o bucurie mare când m-a invitat să scriu un articol de călătorie pentru paravion.ro. M-am simțit onorată și, în același timp, am avut emoții multe dat fiind faptul că stilul meu de scris e unul extrem de personal, de multe ori cu prea multe influențe pesimiste și îmi doream mult să nu-i dezamăgesc încrederea. Mulțumesc frumos, Elena!
Am hotărât să scriu despre Roma pentru că e unul dintre orașele care mi-au ajuns într-un mod special la suflet. Eram, oricum, conectată la Italia în ultima vreme și v-am tot povestit despre cât de mult îmi place mie țara asta, plus că mă pregătesc chiar acum pentru o altă vizită, Milano, Torino, la sfârșitul lunii martie. Astfel, ceea ce-a ieșit, poate să fie citit pe situl paravion, aici.
Să scriu despre locurile în care călătoresc, despre lumi care mă cuceresc, despre ceea ce-mi doresc să văd, ceea ce simt, e unul dintre lucrurile care mă motivează să visez spre mai mult, să-mi întind aripile sufletului mai departe, și mai departe, în lumea largă. Și mai ziceam că visez mult dar că îmi simt și visurile limitate… și vreau să schimb acest lucru. Vreau să am curaj să-mi dau voie să visez nemăsurat. Să cred că, dacă îmi doresc să mă plimb pe Marele Zid Chinezesc, cândva se va întâmpla. Că, dacă îmi doresc – și-mi doresc cu ardoare acest lucru – ca, odată, într-o lună ianuarie a unui an, de ziua mea, eu să fiu în Brazilia, și cred în ceea ce-mi doresc, am șanse să se întâmple. Așadar, unul câte unul, lanțurile visurilor trebuie să se rupă…
În altă ordine de idei, mie ziua de miercuri îmi place, am și energie, și chef de muncă, numai timp nu am destul. Nici să fac câte aș vrea – azi a fost o vreme superbă, călduță, numai bună pentru o plimbare pe două roți, dar… am rămas doar cu gândul, nici să scriu despre ce și cum aș vrea, nici să citesc prea mult – de-abia reușesc seara să parcurg câteva pagini din cea de-a doua carte din campania vALLuntar. Ni se scurge timpul printre degete și nici n-apucăm să ne dăm seama cum trece. Atât de multe lucruri nefăcute ne rămân. Atât de multe netrăite.
Apropo, v-ați ales, anul ăsta, vreo babă? Dacă da, cum v-a fost? Ce se-anunță, an bun, nu-i așa?
0
Articol anterior
10 comments
Frumoasă Roma văzută prin ochii tăi. Este o destinație pe care o tot amân, iar articolul tău o aduce din nou pe „lista scurtă”.
Babă nu mi-am ales, pentru că iar am uitat. Poate pentru că nu prea cred în babe? 🙂
Să ai parte de o primăvară minunată!
V-ar plăcea Roma, sunt convinsă!!! Pentru că e somptuoasă, impozantă, e încărcată de trecut… v-ar plăcea, da!
Babele… sincer, nici eu. Mi se pare doar amuzant… dar, dacă e să privim în trecut, la tradiții, or fi existând ele cu un motiv…
Mulțumesc frumos, să ne fie frumoasă!!
NU am ajuns inca in Cizma, din pacate. .Insa daca ar fi sa aleg un oras dintre toate frumusetile Italiei, aia ar fi Milano 🙂
Știu, pentru fotbal. :)) Ăla e ultimul motiv pentru care aș vizita eu un loc…
Eu sunt baba azi ca sunt nascuta pe 8. 😀 nu m-a mai pus nimeni baba anul asta asa ca o sa consider ziua de azi baba mea 😀
Tu nu ești babă ci doar o băbucă creață și simpatică! Și deșteaptă, clar! 😛
In interes de serviciu am vazut Milano si Torino.
Dar in interes de… concediu, Italia e ultima tara pe care mi-as dori sa o vad.
Știu, am citit la tine despre povestea cu Torino… mie-mi place Italia, simt că are un farmec aparte. Și cred că și tu ai descoperi locuri deosebite dacă i-ai da mai multe șanse… Chiar aș fi curioasă să știu care sunt motivele pentru care o pui pe ultimul loc…
Am fost la Roma în 2005 şi, chiar dacă nu am fost în vacanţă, tot am văzut multe locuri, cum spui, este un oraş fascinant. Şi mie mi-au plăcut mult acele străduţe mici, înguste, pitoreşti. Sper să mă reîntorc, mai ales că am fost la Fontana di Trevi şi ştii ce spune legenda… 😀
Știu ce spune legenda dar nu prea cred în de-astea, cred că ne place să ne legăm visurile, dorințele, de ceva… Și eu sper să mă reîntorc, de fapt, știu că am să mă reîntorc, nu e deloc o locație costisitoare sau complicat de plănuit…
Mă bucur mult că ți-a plăcut.
Comments are closed.