Vă arăt doar o poză azi. Trăiesc în viteză și de-abia am timp să mă desmeticesc, că alte și alte trăiri năvălesc peste mine. În câteva zile, viață cât în luni întregi, pe puțin.
Priveliștea asta o aveam azi noapte la ora 2, o noapte albă, prin hubloul navei de poveste care ne purta spre Suedia.
S-aveți zile bune. Cu toleranță. (că tot e cuvântul de ordine a tot ceea ce înseamnă viața mea în aceste zile.)
0
3 comments
Aş vrea să fiu acolo, pasager clandestin al propriilor visuri irealizabile… Poţi trăi, poţi simţi cît pentru doi…?
Nu. Nici pentru unul.
Atunci, ce nu-ncape ia la pachet, pentru acasă. Şi-apoi, pe lîngă tine, mai roadem şi noi cîte-un os…
Comments are closed.