… la mai mult de 3000 m altitudine! Peste Alpii Austriei!
acolo, deasupra norilor, e întotdeauna soare, doar se știe. e mai ușor să crezi, să simți, dacă ești acolo… oare cum v-aș putea explica ce simți?
cât despre a fi cu capul în nori, aici e exemplificat la propriu… mda, știu, mi se cam potrivește… uneori, e chiar cel mai bun lucru posibil!
balonul a fost musai să se oglindească el cumva și, desigur, curcubeul e cel ce-ncununează, nu? dă așa, culoare, frumusețe, chiar și cenușiului…
(azi doar v-arăt pozele astea, din cea de-a treia zi a aniversării mele – dacă e vorba de 33 de ani, au trebuit să fie 3 zile de sărbătoare, nu? – însă, după ce-ajung acasă, o vreme bună am să vă povestesc mult despre călătoria asta, pe orizontală și pe verticală. zău că am de ce… vă mai mulțumesc o dată pentru urările de ziua mea, pentru cele de aici, sau de pe facebook, sau de pe blogurile personale. au fost cele care m-au făcut să simt că sunt eu sărbătorita. desigur, a ajutat și șampania băută la 3000 m altitudine, în balonul cu aer cald, deasupra Alpilor! seară bună vă doresc!)
9 comments
Sunt toată o bucurie pentru tine! La mulți ani Lore!
Andreea, dragă, bucuria ta-mi face bucuria și mai bucurie… 😛 Mulțumesc mult. E drept că toate lucrurile bune se termină prea repede, dar măcar ne rămân amintirile și satisfacția reușitelor…
Într-o zi, aş vrea să ajung acolo, deasupra norilor. Şi să rămîn acolo, pentru totdeauna. Visul nu-mi mai e îndeajuns. Tu eşti prea-fericită acum, te invidiez cu drag pentru tot ceea ce-ţi poţi oferi. Şi îţi mulţumesc pentru că ne împărtăşeşti şi nouă, celor de jos, trăirile sufletului tău. >:D<
Ehh, na, măcar de-am ajunge deasupra norilor, dar cine garantează?
Hai, nu mă mai invidia, că s-a terminat… și o să și împărtășesc tot cu voi, doar să ajung acasă, încă sunt pe drumuri…
Abia aştept! 🙂
Frumos! AI chefuit ca in basme, trei zile si trei nopti 🙂
Să știi că a fost cam așa… trei zile, cel puțin, alea speciale… ehh, doar o dată împlinesc 33 de ani, nu?
Fata ta fericita explica totul….! 🙂
Ei, Ana, e așa puțin transmis din ceea ce a fost. Și cred că nu sunt cuvinte destule pentru a exprima ce înseamnă să fii acolo, deasupra norilor, cu capul în nori, nici un pic de vânt, doar un soare etern, călduț, perfect… și liniște, câtă liniște…
Comments are closed.