Nu, nu de-aia din nu știu ce piesă autohtonă. Doar o pauză de viață, cu termen nedefinit.
Ia să punem noi primăvara o vreme pe hold, să-și domolească și soarele razele călduțe, să nu se umple de flori copacii, să fie vreme mohorâtă, și ploi, și frig și… pauză. Că-i păcat, zău așa. Ne-am plâns de iarnă luni întregi, că-i lungă, rece și nedătătoare de energie, că vai, să vină odată primăvara aia, să revenim și noi la viață, și-acum, că anotimpul învierii bate-n bătătură, ce facem? Suntem astenici. Migrene, moleșeală, lipsă de entuziasm și energie, somn mult și prost. Numa’ avânt spre viață n-avem, bată-l să-l bată, ce l-o bate, numai să-și revină.
Eu așa mă simt de-o vreme. Și chef și stare și dor pentru… nimic. Mda. Alerg prin viață netrăind. Zilele-și urmează firesc cursul și eu am impresia că-s lăsată în urmă. Să tragem obloanele, zic, către primăvară, să ne-ascundem și să ne prefacem că ne e încă iarnă. Poate-om învia la vară, cine știe!
Vouă vă e mai cu entuziasm? Aveți ceva remedii, preferabil să nu necesite nici un fel de efort?!
(apăi la așa stare de spirit, zic că merge bine o floare de-asta frumoasă foc. măcar ea e mov, că io-s cam gri. pentru voi să fie, am ochit-o în weekend, pentru mine-i cel mai frumos semn al anotimpului ăstuia care-mi face acum în ciudă instaurându-se surprinzător de repede. hai, să fie o zi senină!)
14 comments
Da, nu’s ce să zic 😀 Se întâmplă. Eu mă bucurai de iarna asta calduta din casa :)) Carte, film, cappuccino, musafiri etc
Am asteptat zile insorite (caci caldute au fost si prin ian/feb) si am iesit din casa. Nu’s astenica încă 😛 dar ma astept la ceva raceli, ca doar daca toamna trecuta am fost racita din octombrie pana la Craciun, acum ma astept sa mai ia si sa ma lase colo pe la Paste :))
Păi da, am văzut la tine, cu pletele tale blonde și frumoase în vânt, cu zâmbetul pe buze, cucerești cetăți… 🙂
Ehh, să te ocolească răcelile, că io încă mă simt responsabilă pentru sesiunea ta de toamnă… 🙁
Si eu sunt doritoare de idei…imi lipsesc…si la astenia resimtita , adaug multe altele…cum ii spuneam unei colege , in dimineata asta : „sa dispar ,putin,in neant si sa revin cand se termina totul”.
Bun. Trebuie să recunosc că m-am simțit, pe loc, mai bine știind că nu-s singura anormală pe aici, că-i mai normal decât pare să fim duse cu pluta când e așa frumos afară… mda. Ana… ia zi tu ce înseamnă… când se termină totul? Cam ce tot?
Pai e complicat si extrem de greu de inteles acest tot , in acceptiunea contemporaneitatii actuale si a moralei in care traim.E un intreg foileton…iar rezumatul sau se explica prin acest „tot”.
Si cu toate astea astept vara ,sa ies in soarele arzator , sa mi se cloceasca creierul , ca sa nu mai pot gandi…
Ana, Ana, uite așa-mi zic și io… că aștept. Dar crezi că vine ceva ce schimbă??? Cred că doar ne amăgim. Mai bine… punem mâna și schimbăm. Ce putem, desigur. 🙂
Și sunt absolut convinsă că-i mai bine cu un creier care gândește. Și o inimă care simte. Na, că-s bună la sfaturi azi!!! Zi faină la Timișoara să fie, că la Baia Mare e! 😛
Incercam , asa este…dar simt nevoia de concediu… 😀
Oooo da , la Timisoara este un soare care te indeamna sa iesi…dar eu sunt la scarbici…dar tot imi fac eu de-un drum…macar 15 minute 😉 😛
P.S. Eu cred cu tarie…si cand nu mai cred , imi dau singura suturi in cur sa cred….si visez de uit care e realitatea si care imaginarul…ca azi dimineata , daca poti crede , mi-am lasat odrasla mica in poarta scolii si i-am dat bice mai departe , pe caii masinii,catre job…si la un semafor vorbeam cu fiica-mea , despre o chestie din trafic si nu intelegeam de ce nu imi raspunde…mno,zi si tu… 🙂
Bună asta!!! Încă nu mi s-a întâmplat, deci mai am șanse să scap… :)))
Ana, Ana, cu umorul tău, chiar n-ai cum să nu răzbești. Și visează, cât timp visăm, mai e o șansă, nu?
Tocmai pe asta mizez : cat visez , mai am o sansa!
Eu abia aştept vremea frumoasă. Nici nu ştiu ce-i aia astenie…
O norocoasă, ce mai!!!
Culoarea mea preferată, săru’ mîna! :-* De floare zic. 😉 Cît despre entuziasm, este suficient cît să mai scriu cîteva linii de cod zilnic la un program de care n-are nimeni nevoie. :))
Auzi, da’ tu nu te-ai săturat de gri? Ei, mama ei de treabă! Ia treci la mov, ca floricica ceea de mai sus! Hai, urgentissimo! >:D<
Păi no, să fie special pentru tine, atunci!!! Da’ numa’ dacă ai de gând să îți revii!!! Apăi așa, ar cam fi cazul, nu crezi? Și nu-mi servii de-alea cu… ce rost, nu are ce, e degeaba, bla bla!!! Mama ei de treabă, zic ca și tine!!!! Ia treci și tu la mov, că prea te pricepi la dat sfaturi… pune mâna și… urgentissimo zici? Bagă!!!! :*
Lasă că eu mă descurc într-un fel sau altul, da’ tu ai mai multe de văzut şi făcut, plus posibilităţi. Eu rămîn un pas-doi în urmă, să te privesc urcînd, zburînd, da? 😉
Comments are closed.