Anul meu nou începe mâine

Dacă tot a fost finalul lui 2014 așa absurd cum a fost, dacă tot am ratat intrarea în 2015, am decis ca anul meu nou să înceapă doar mâine, de ziua mea, când împlinesc 34 de ani. Un număr de ani care-mi pare extrem de mult pentru cum mă simt și foarte puțin, dacă mă gândesc câte am trăit în acești ani. Ziua de mâine e ziua la care mă raportez, nu la Crăciun, An Nou sau Paște… poate pentru că e ziua care mă face să mă uit în urmă, la ceea ce s-a adunat în anii mei, și ziua în care, chiar fără să fiu încântată că a mai trecut un an, privesc spre viitor, spre alte vârste.
Așadar, dacă mâine începe un nou an, dacă ziua de mâine e specială – și e specială, adevărul e că ziua de naștere e și ar trebui să fie cea mai specială pentru oricine – chiar dacă n-aș face nimic altceva decât să dorm – și n-ar fi rău la cât de multă oboseală am adunat zilele acestea – tot aș putea spune că mi-a început anul într-un mod copleșitor. Anglia e cel mai potrivit cadou pentru această aniversare.
Îmi doresc multe de ziua mea, desigur, dar aproape nimic nu e material palpabil, aproape nimic cu e ușor îndeplinibil, aproape nimic nu depinde doar de mine însămi. Însă trebuie să recunosc că, deși nu există o baghetă magică, există unele dorințe care chiar se împlinesc. Poate că nu reușesc să îmi dau seama că sunt importante, mereu fiind preocupată de ceva anume, de un veșnic altceva, însă există și momente în care conștientizez lucrurile bune din jurul meu și… e bine.

You are a brave girl. Don’t be afraid to be alone. You’ll make it.

Așa mi-a spus o doamnă pe care am cunoscut-o ieri, într-o zi singuratică de călătorie. Și mi-a fost drag de ea și de timpul petrecut cu ea. Și, dacă e să se împlinească ceva, asta mi-aș dori. Să nu-mi mai fie frică. De mine, de oameni, de viață.
La mulți ani. Mie și vouă. Să fie un an bun.