… în gara vieţii. Trenuri care nu mai vin…
Uneori, când pierzi un tren, degeaba urci în următorul, chiar dacă ţi se pare că te poate duce acolo unde vroiai să ajungi, pe drum îţi dai seama că aleargă spre alte zări, depărtându-te şi mai mult de destinaţie. Dar nu mai poţi nici să cobori.
Ce îţi rămâne?
0
15 comments
rabdare ca mai sunt trenuri, sau oricum timp e si e al tau! ajungi mai tarziu unde voiai, dar de ajuns ajungi, cand se poate! pana atunci ramai: calma, rabdatoare si asa incerci sa te adaptezi situatiei, putand remedia! 🙂
bine!
Rabdarea nu e tocmai un punct forte de-al meu desi incerc sa invat…
Uneori, cand ajungi tarziu intr-un loc, e prea tarziu…
Bine si tie.
nu ştiu ce îţi rămîne, dar dacă nu e trenul bun, eu zic că cel mai bine e să cobori din el; iar pînă la urmă îl vei găsi şi pe cel bun. şi pentru că erai foarte supărată pe mine pentru că am plecat cu paporniţă cu tot, te invit în seara asta la un drum de seară prin Praga, pe care l-am postat pe blogul maramureşeanului tău, blog care mai nou este şi al meu 🙂
Poate goneste prea tare si nu stii ce iti e mai teama. Sa ramai sau sa cobori…
In alta ordine de idei, Calin, tare ma bucur sa te regasesc alaturi de vechiul pazitor de papornita dar… tot ma intristeaza gandul c-ai parasit un drum… Bine, poate a fost un tren din care tu ai avut curaj sa cobori. 🙂
[…] lor nu are cu ce vă dăuna: mirela, rokssana, denisa, pisicaru, vacitim, napocel, alt cer senin, normalitatea anormală, schtiel Share this:TwitterFacebookLinkedInEmailLike this:LikeBe the first to like this […]
Incearca fara bilet. Si fara idei preconcepute la urmatorul. tren. Si poate chiar opreste in gara aia…
Idei preconcepute? As fi vrut sa-ti spun ca n-am, asta a fost primul impuls. Dar as gresi, probabil.
Cat timp exista ” poate „…
Intotdeauna mergem mai departe (asteptam in gari) pentru ca …….exista „poate”
sa mergi mai departe ???
P.s Superba poza 🙂
cam astea sunt variantele… sa mergi mai departe, cum o fi, sau sa te opresti…
multumesc!
da’ masina ce are? sau un simplu car … for that matter? 🙂
ca idee, nici nu conteaza ce-o fi…
Să nu mai aştepţi.
Asta o fi raspunsul. Da’ pentru asta cred ca e nevoie de multe…
Poţi coborî în prima gară… sau în prima haltă – uneori o haltă obscură e mai primitoare decît o gară mare, impersonală deşi plină de lume…
Poţi merge mai departe, în acel tren, adoptînd din mers noua direcţie, uitînd de ţeluri, idei şi dorinţe vechi, trecînd din vagon în vagon pînă ce la un moment dat găseşti unul cu căptuşelile întregi şi fără geamuri sparte, unde se dă cît-de-cît căldură…
Sau poţi sări din mers, riscînd 50% să-ţi rupi gîtul şi 50% să ajungi într-un loc mai frumos decît în visele tale.
Life is a journey, not a destination… nimic mai adevărat, într-un banal clişeu.
Comments are closed.