Avion sau mașină?

La prima vedere, mai ales ținând cont de faptul că lumea zborului e una fascinantă pentru mine, răspunsul ar părea unul evident, avionul.
Dar nu-i așa. Sunt mulți factori de luat în calcul. Tipul călătoriei, distanța, timpul alocat, bugetul, dorințele, etc.
Avionul, bineînțeles, are avantajul rapidității. Închizi ochii și aproape că ai și ajuns la destinație… e o metaforă, desigur, dar cam asta e ideea. Chiar și-atunci când zbori 12 ore și treci Atlanticul. Când vorbim de călătorii de serviciu, de călătorii urgente sau de călătorii la capătul pământului, avionul e, clar, opțiunea potrivită. Și ce frumos e să iei prânzul în România și să pui capul pe pernă la Roma, de exemplu…
Deci, da, îmi plac avioanele și-aș face zboruri în fiecare zi lună de-aș putea. Dar le-aș prefera pe cele cu avioane mici, zboruri suficient de joase încât priveliștile să poată fi admirate în toată splendoarea lor. Altfel, spun da zborurilor cu avionul atunci când doresc să ajung repede la destinație, când drumul e prea lung… am zburat la Londra, la Roma, în Turcia… și-n rest, am cam zburat… pe șosea. Autostradă, drumuri europene, drumuri naționale, drumuri de țară…
Îmi plac și drumurile lungi făcute cu mașina. Și nu pe autostrăzi, desigur. De exemplu, în 2010 am trecut Italia – cu mine la volan – de la Milano la Trieste, prin sate și a fost absolut fantastic. Italia e superbă, satele lor sunt încărcate de istorie, brodate cu arhitectură aparte, castele la tot pasul, priveliști încântătoare, o minunăție de drum, bine semnalizate, oameni civilizați. Mi-a plăcut la nebunie și-i păstrez o amintire faină.
Am făcut multe drumuri cu mașina, era o vreme când drumurile Baia Mare – București și Baia Mare – Budapesta mi-erau la ordinea zilei, așa am văzut o mare parte din țara noastră – nici nu mai știu de câte ori am trecut, de exemplu, Transfăgărășanul…
Visez la o excursie – și chiar îndrăznesc s-o plănuiesc, măcar așa, idealistic – cu buget redus, cu mașina, hai hui prin Europa… în Italia m-aș întoarce oricând, e fascinantă țara aia, Germania îmi face puternic cu ochiul, aș vrea să văd Polonia, și Franța, și Elveția, și Croația… ce mai, aș pleca oriunde… îmi doresc mult o astfel de vacanță… să vă mai spun că, dacă aș îmbina-o și cu niște trasee făcute cu bicicleta, ar fi tocmai ideal?
Deci, cred că alegerea asta depinde mult de ceea ce îți dorești. Mi-am dorit să văd Londra, am luat avionul, de două ori dintre care o dată singură, și-am ajuns la Londra, a fost frumos, mai mult decât frumos. Anglia… Anglia e o nebunie pentru mine… dacă aș ajunge să străbat, la volanul unei mașini – sau în dreapta, sau în spate, sau oricum – țara lui Shakespeare… ar fi… ar fi fantastic. Și Scoția, și Irlanda…
Depinde mult ce îți dorești, ziceam. Sunt două opțiuni, diferite, satisfac nevoi diferite. Dar nu cred că e vorba despre curaj aici… e despre ce îți dorești. Ce așteptări ai. Știu că sunt oameni cărora nu le place să meargă cu avionul, le e teamă. Dar le displace și disconfortul pe care un drum lung cu mașina ți-l dă. Știu că sunt oameni care și-ar dori, din comoditate, un aeroport în fața casei. Ce mai, suntem diferiți și e normal să fim așa. Mie nu mi-e teamă de drumurile lungi cu mașina. Da, sunt obositoare dar au și ele un farmec al lor… cum să vezi lumea dacă treci peste ea cu capul în nori, la propriu?
Dintre toate, cred că cel mai puțin îmi plac drumurile cu grupuri organizate, cu autocare mari, cu multă lume. Dacă e să aleg, aleg drumurile pe cont propriu, au libertate, nu ești constrâns de program, de impuneri, de alții, etc. Dar, da, au și ele avantajele lor și mi-aduc aminte că, în 2005, prima mea ieșire din țară așa a fost, cu un grup, și-a fost una reușită…
Deci, voi ce ați alege? Călătorii în care să mergeți cu avionul, aventuri cu mașina proprie sau excursii organizate de agenții?