Blog, bloguri, blogăreală…

Mâzgălico mulţumesc. De data asta răspund mai repede… 🙂

1. Când ai început să scrii online?

Din motive tehnice, mult după ce s-a inventat peniţa ” online-ului ” dar nu atât de târziu cât să fie prea târziu.
Cred.

2. Ce te motivează să scrii pe blog?

Ei, sunt multe. Aceleaşi lucruri care m-au motivat întotdeauna să scriu pe hârtie – în jurnale (alea multe care s-au adunat de-a lungul anilor), pe ultimele file ale caietelor de şcoală, pe hârtiuţe dosite între pagini de carte, etc. Un preaplin al sufletului, o furie împotriva multor lucruri din viaţă, o veşnică nemulţumire, dorul şi dragul de-a aşterne gânduri pe foaie, de-a le materializa cumva. Desigur, cunosc bine singtama – cantitatea nu înseamna calitate. 🙂

3. Cum reacţionezi la comentarii negative?

Comentarii negative? Nu cred că există. Cred că există comentarii pro sau contra subiectului expus. Părerile nu mă deranjează, indiferent că-mi sunt favorabile sau nu. Mi se pare corect să-ţi expui punctul de vedere şi să fie acceptat. Milităm pentru libertate de exprimare, nu?
Poate la comentarii negative aş pune jignirile nefondate – pe alea, deşi, poate, uneori ating, nu le las să mă rănească. Plus că, nu ştiu cum se face, dar n-am prea mult parte de aşa ceva…

4. Care a fost ideea iniţială de la care ai pornit?

La început – şi asta a fost demulttttt, scriam pentru a socializa. Tânără studentă, cu o sete veşnică de-a înţelege oamenii şi modul lor de-a trăi şi simţi, scriam pentru a cunoaşte şi pentru a mă cunoaşte. În plus, mi-a placut întotdeauna să privesc în urmă, să regăsesc trăiri, senzaţii – scrierile mi-au dat mereu posibilitatea să-mi păstrez mai vii în minte amintirile. Şi-am scris, şi scriu şi-acum, întotdeauna, pentru a mă elibera. Poate ăsta e punctul de pornire, totuşi.

5. Ce fel de linkuri ţii în blogroll?

Oameni pe care-i citesc, desigur. Şi-mi face plăcere să-i citesc. Unii mă pun pe gânduri prin profunzimea scrierilor, alţii binedispun prin doza nesecată de optimism care debordează din articolele lor, pe unii ii simt creaţi pe-acelaşi calapod cu mine, pe alţii trăind o lume diferită… sunt oameni pe care-i citesc, dintr-un motiv sau altul.

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul?

Nu blogul schimbă, ci oamenii.
Cei care vin în viaţa noastră, poate şi pe această cale virtuală. Oamenii pe care-i lăsăm să se apropie. Cei care lasă o urmă, în sens bun, sau nu, în viaţa noastră.
Scrisul îndelungat – virtual sau nu – te face, aşa simt eu, să-ti doresti să scrii mai bine. Dar şi „binele” ăsta e extrem de subiectiv…
Bine – în sens de ” un pas înainte ” – poate însemna şi faptul că m-am hotărât să scriu folosind diacriticile, să se vadă cât e de frumoasă limba noastră românească (păcat că nu e la fel şi traiul în ţara asta, na, asta aşa, ca paranteză!)… 🙂

7. Ce aşteptări ai în viitor de la blogul tău?

Să mă îmbogăţească, clar.
Desigur, sufleteşte.

8. Cât despre cititorii/vizitatorii acestui blog?

Sunt vizitatori???
Or fi şi ei oameni, cred! Să fie sănătoşi. Şi să trăiască… bine! 🙂