Dragoste

S-a întâmplat ieri. În calendarul celtic, străvechi, ziua de ieri a fost ziua anului nou. Ziua de început a anotimpului întunericului, terminarea jumătății luminoase a anului. De ce-ar începe un an nou cu o parte întunecată, nu înțeleg. Nou ar…

… ar trebui să fie, dar nu-i. Mereu e cu virgulă.  Timpul face ce face și își pune amprenta peste toate. Nimic nu rămâne aspru și dur, nimic nu rămâne veșnic rană deschisă, nimic nu rămâne total nevindecat. Așteptările se…

De ce se întâmplă așa, mami? De ce mi se întâmplă mie? Când Puștiul mă întreabă așa, mi se îngesuie cuvintele în gât și nimic logic nu-și găsește calea spre explicații care să-l convingă, să-l împace, să-l facă să înțeleagă…

L-am cunoscut pe Peter anul trecut. În iulie. Cu-n fus cu zurgălăi în mână, propovăduia ideea celei de-a șasea ediții a festivalului Drumul Lung spre Cimitirul Vesel care urma să se desfășoare în mijlocul lunii august. A ajuns în biroul…

Să-mi doresc. Asta-mi doresc. Ca toamna să nu își întindă tentaculele răpind energie și entuziasm. Ca frunzele care mor să nu ceară tribut și seninătatea din suflet. Să rămână, pe acolo, măcar prin unghere ascunse, ceva resturi de visuri. Semințe…

Ar putea să fie un titlu de carte romanțioasă. Cu final americănesc, poate. Dar nu-i. E o nostalgie. O strângere de inimă și-o emoție a întoarcerii într-un loc care, cândva atât de demult încât nu mai pare real, a atins corzi…

Ce frumoasă ești azi, mami! Îți strălucesc ochii. Se uită la mine lung și îmi spune deseori așa, din senin, când îl aștept în poarta școlii. Și vrea să știe tot. Ce-am făcut, cu cine m-am întâlnit, ce-am rezolvat, ce…

Kinga. Când am cunoscut-o, în urmă cu mai mult de patru ani, mi s-a părut că are un nume foarte exotic, nu-l mai auzisem niciodată înainte. Și pe ea am plăcut-o din prima, ahh, a fost un fel de dragoste la…

E atunci când e pace în tine însăți. Când tace și glasul gândurilor, când fricile se domolesc, când dorurile se așează, când absențele nu mai dor. Când nu mai alergi după răspunsuri, când nu te mai rănește singurătatea, când privești…

Are opt ani. O maturitate surprinzătoare care uneori mă lasă fără cuvinte și în același timp o candoare copilărească delicioasă, care încă stăruie în sufletul lui mare. Seara târziu, după ce adoarme și respirația lui devine molcomă, împăcată, și-mi afund nasul…