Ce frumoasă ești azi, mami!

Ce frumoasă ești azi, mami! Îți strălucesc ochii. Se uită la mine lung și îmi spune deseori așa, din senin, când îl aștept în poarta școlii. Și vrea să știe tot. Ce-am făcut, cu cine m-am întâlnit, ce-am rezolvat, ce nu mi-a ieșit. Și aprobă, sau critică. Lucrurile pe care mi le spune Puștiul meu de opt ani cred că sunt cele mai sincere complimente pe care le-am primit, le primesc și, sper, le voi primi. Au atât de mult firesc în ele, încât îmi par excepționale. Vin de la sine, fără vreun interes, spune simplu și direct, doar pentru că așa simte să spună.

Are preferințe, păreri. Nu mai e indiferent la felul de a fi al mamei care-l ține strâns de mână în fiecare zi. Să-ți iei fustă azi, mami, te rog. Uneori îmi spune chiar și pe care să o aleg, e atent la modele, culori. Da, lasă-ți părul așa, desfăcut, nu-l prinde, știi că îmi place așa. Cred că îmi spune că sunt frumoasă de fiecare dată când mă vede pieptănându-mi părul. Mami, să-ți faci unghiile cu verde, te rog, eu aleg culoarea de data aceasta. Și inevitabil îi ascult părerile,  râd în sinea mea, mi se bucură sufletul.

Ce ți s-a întâmplat, mami? Mă întreabă, în bucătărie, în timp ce eu spăl vase iar el se joacă la masa de lângă mine cu motocicliștii lego. De ce mă întrebi? Păi așa respiri tu când ești tristă. Cum să mă cunoască cineva așa?

Simte. Fiecare inflexiune a vocii, fiecare schimbare a privirii, fiecare gest, atitudine. Înțelege și atunci când aș vrea să nu înțeleagă. Dar încerc și să fiu sinceră cu el mereu. Nu-l mint că sunt bine, dacă nu sunt, deși-mi cere asta, să-i spun mereu că sunt bine. Mami, vreau numai să-mi zici că ești bine. Și dacă nu sunt, să îți spun tot așa, să te mint? Da, mami, că după aia o să fii, pentru că o să treacă. Și trece, totul trece, că ăsta-i firescul vieții.

Seara, la poveștile purtate sub așternut, mă întreabă candid, mami, ție ți-ar plăcea un diamant? Trecem adeseori, în drumul nostru, pe lângă vitrina unei bijuterii unde-i expusă o piatră mare și el încă nu înțelege ce-i aceea o imitație sau un fals. E fascinat de diamantul acela. Nu, Marc, mie îmi plac oamenii, să am oameni aproape îmi doresc. Bine, lasă mami, că-ți construiesc eu o armată mare de roboți. 

E frumos să fiu mamă de băiat. Mama acestui băiat. Isteț și senin, atât de copil și atât de matur, timid și curios, încăpățânat și degrabă transformat în vulcan care erupe. Copil frumos, cu pielea minunat de fină, cu părul bălai în care-mi afund mâinile ca într-o comoară, cu îmbrățișări sincere și reîncărcătoare de dragoste (i-am spus când era mic că oamenii au nevoie să se încarce cu dragoste, ca și bateriile și că acest lucru se întâmplă atunci când îmbrățișezi și asta a devenit ritual, de fiecare dată când simte că e nevoie, își deschide larg brațele a îmbrățișare).

Sper să reușesc să cresc un bărbat frumos pe dinăuntru, om bun și atent. Așa cum se arată el acum a fi cu mine, cea mai frumoasă mamă din lume (îi explic mereu că așa-i firesc, fiecare copil crede că mama lui e cea mai frumoasă și el mă contrazice de fiecare dată).