Dragoste

Mereu s-a aşteptat de la mine să fiu un om puternic. Când eram copil, sora mai mare fiind, întotdeauna a fost o presiune asupra mea în a face lucrurile bine. În liceu, în primul an, a trebuit să muncesc mult…

Totul, în viaţa mea, în ultimii ani, este despre renunţare, resemnare şi acceptare. Despre căderi, afundări. Despre înfrângeri şi despre veşnica luptă pentru a rămâne agăţat de marginea unui abis ce se hrăneşte cu deziluzii, tristeţi, lacrimi şi dezamăgiri. Ştiu…

E uimitoare capacitatea asta pe care o avem de-a lua mereu lucrurile de la capăt. Sau de a continua, nu contează. De-a merge mai departe, la asta mă refer. De-a ne reporni motoraşele şi a ne continua drumul. Cu forţe…

Durerea mea de cap cumplită din ziua asta de sâmbătă e asezonată, fără a fi alegerea mea, cu ritmuri de Toni Braxton, Chris Rea sau Sandra. Numai ritmuri sentimentaliste oriunde mi-aş pleca azi urechea şi eu am o zi de-aia…

Cum ar arăta pentru voi, la modul strict personal, lumea aceea firească, normală, în care să trăiţi? Lumea în care aţi putea să ziceţi – e bine, e aşa cum trebuie. Nu mă refer la idealisme… la o lume în…

aş vrea… ca toamna asta să aibă iz de primăvară şi iarna care urmează să nu fie un timp al îngheţului ci unul al purificării. aş vrea… ca zâmbetul şi entuziasmul puştiului să-mi fie salbă de clipe de viaţă hrănitoare-n…

Femeilor, doar pentru că sunt femei, ar trebui să le fie frică de mai multe lucruri decât cele de care se tem bărbaţii? Femeile trebuie să fie, prin definiţia lor, sensibile, şi temătoare, şi vulnerabile? Citeam pe undeva că ne…

Compromisurile… sunt semne de slăbiciune, de negare a ceea ce suntem sau sunt semne ale unei capacităţi de a jongla cu viaţa? Câte compromisuri suntem dispuşi să facem atunci când ne dorim ceva? Cum stabilim limita până la care putem…

E ora şase dimineaţa, sunt în trenul ce mă duce spre casă, după concertul Iris. Ultimul concert Iris. A fost un concert trist. A fost, pentru mine, de parcă am participat la judecarea, condamnarea şi executarea în faţa unui pluton…

În tren, iar. Ruta Baia Mare – Cluj Napoca, cu oprire la Bonţida, după aproape patru ore de rulat în ritm lent pe şine voi coborî în satul acela despre care nu ştiu mai nimic undeva în jurul orei 20.…