Viața prin ochii mei

Nu știu, poate sunt eu, de felul meu, o veșnic nemulțumită, poate nimic nu reușește să mă debaraseze de poverile pe care le port, poate nu mai sunt eu capabilă să simt, să accept, să trăiesc bucurii, cine știe, dar…

M-au întristat mereu plecările oamenilor din jur. Și mi-au lăsat goluri în suflet. Goluri pe care viața nu le umple, dar cu care înveți să trăiești. Inevitabil. Mi-aduc aminte ultimele zile ale finalului de facultate, zile de vară, de după…

Miercuri o să plec înspre lumea apelor, a fiordurilor și-a nopților albe. Și pentru că o să-mi petrec destul de mult timp într-un autocar, plănuiesc să folosesc acele ore lungi făcând ceea ce n-am prea reușit în ultima vreme. Citind.…

E un din zilele acelea în care trebuie să-ți ridici capul din palmele în care-ai vrut să te ascunzi de lume și să iei o decizie. Să faci un pas într-o direcție pe care nu o dorești, să-ți forțezi sufletul…

Plouă. Molcom, tăcut, înciudat. Plouă. Stropii reci de ploaie mi se scurg în suflet infiltrându-se-n toate unghere, cotropind și înfrigurând. Plouă. Simt cum mi se golește inima de visuri, îmbibate de-ntristare, suferinde. Plouă. În minte mi se zbat gânduri încleștate-n…

… another pretty moment! A lifetime moment, chiar! Zilele astea o să vă povestesc despre ele… fetele. Doar să-mi trag sufletul, să-l știu pe Puștiul care-i delegat la bunici sănătos – că iar îi dă răceala un pic de furcă…

Zece ani. 10 ani. Oricum aș scrie, pare tot la fel de… incredibil de mult. 21 mai 2003. După trei ani de Informatică Tehnică, proaspătă absolventă de universitate. Curs festiv. Emoții. Agitație. Flori. Sentimente amestecate. Tristețea unui sfârșit. Îndrăzneala și…

Ieri am fost la teatru, ajung greu pe-acolo și de fiecare dată când înaintea mea sunt scena și actorii, îmi zic că trebuie să găsesc modalitatea prin care să revin mai des. A fost o piesă de improvizație. The improvers…

Eu, cu precădere un om al cuvintelor, vorbesc uneori prin tăcere mai grăitor decât aș face-o folosind toate cuvintele dicționarului. Și cu ce mi-e de folos dacă instrumentele de percepere a tăcerii-s se găsesc mereu în mâini nepotrivite? Între a…

Câmpurile așteptărilor mele sunt infinite. Și sterpe. Clădesc, ca și Manole, construcții sortite efemerității. Umplu pustiuri cu iluzii și amăgiri numindu-le visuri. Mă mint că plătesc fizic, epuizându-mă, datorii ale sufletului. Rătăcesc pe căile întortocheate ale imposibilelor întoarceri. Acopăr cu…