Plouă. Molcom, tăcut, înciudat. Plouă. Stropii reci de ploaie mi se scurg în suflet infiltrându-se-n toate unghere, cotropind și înfrigurând. Plouă. Simt cum mi se golește inima de visuri, îmbibate de-ntristare, suferinde. Plouă. În minte mi se zbat gânduri încleștate-n așteptare, încremenite de zădărnicia răzvrătirii. Plouă. Umezeala-și întinde neîndurătoare mrejele peste lume, însingurând. Plouă.
Cât poate să mai plouă?
0
8 comments
Duminica e soare 🙂 100%…
Zici tu, contrar tuturor previziunilor???
Zice Foreca 🙂
poate, poate… are „resurse” inepuizabile această ploaie de care vorbești…din păcate.
Nu-mi mai place deloc ploaia.
Plouă și la mine! Plouă de rupe…
Si in viata mea ploua din nou. Azi inchei iar un scurt capitol ce parea sa fie un vis prea frumos ca sa fie real. Ridicam fruntea sus si pornim din nou la drum! Cos that is life!
ce draq o fi cu ploaia asta de ne-a prins pe toate-n mrejele ei? ia scuturați-vă de ea și dați-mi și mie niște motivație…
Comments are closed.