Viața prin ochii mei

Despre goliciunea trupului vreau să scriu…. că aia a sufletului, e greu de pus în cuvinte. Ori e prea multă, ori e deloc. Uneori arătăm prea mult, alteori prea puţin. Uneori ne sunt pustiite sufletele, alteori preapline. Oricum, goliciunea sufletului…

E trist cât ne sunt de ritmice trăirile, cât de previzibile mutările pe tabla de joc a vieţii. E aşa, de parcă am urma nişte tipare foarte clare, perfect prestabilite şi libertatea noastră e, de fapt, doar o constrângere mascată.…

Că tot e iz de vacanţă pe aici… sunt două (de fapt, sunt mai multe dar despre două o să vorbesc acum) lucruri pe care mi-aş fi dorit mult să le pot face… unul, cred că i-a trecut vremea şi…

Drumul până aici, cu trenul litoralului, la cuşetă, a fost mai mult lung decât incomod. Puştiul a fost încântat în prima parte, apoi a trebuit să găsim nimicuri care să-l ţină preocupat, a ascultat muzică de copii, ne-am jucat, ne-am…

… de atât. Şi o să închid azi ochii la tot ceea ce îmi răneşte vederea şi o să mă bucur de bucuria simplă a puştiului antrenat într-o luptă care-l face fericit, cu valurile războinice ale mării. De unde o…

– dar, mami, marea e ca şi cerul? Mersul cu trenul, spre mare, e o mare aventură pentru puştiul încântat de urcatul şi coborâtul pe scara pentru paturile de sus. Copilul ăsta e o explozie de energie, un izvor nesfârşit…

… aşa m-am simţit azi. O lume în care am făcut un pas azi. Dar nu pot să scriu mai multe acum, mi-e sufletul încă printre nori, mă simt de parcă un bulgăre de ceva indescriptibil mi se rostogoleşte prin…

Între a merge într-o vacanţă pe bani puţini şi a nu merge deloc, ce aţi alege? Mi se spune, din prea multe părţi, că o vacanţă nu poate să fie reuşită dacă nu e all inclusiv (eventual, şi ultra), dacă…

Călătoresc, iar, cu transportul în comun, alerg cei 70 de km care mă despart de puştiul la care trebuie să ajung azi, în ziua asta liberă datorată unei Marii care a schimbat lumea. E, de data asta, un autocar în…

În patul mare, singură, dormeam, şi-am simţit deodată un corp străin, cald, lângă umărul meu drept. M-am întrebat, somnoroasă, în întuneric, cum o fi ajuns un şoarece în apartamentul de la etajul şapte, cum o fi ajuns în pat. În…