Vacanţe pe bani puţini…

Între a merge într-o vacanţă pe bani puţini şi a nu merge deloc, ce aţi alege?
Mi se spune, din prea multe părţi, că o vacanţă nu poate să fie reuşită dacă nu e all inclusiv (eventual, şi ultra), dacă nu îţi poţi permite fiecare moft pe care mintea ta poate să-l născocească… că o excursie nu poate fi una frumoasă dacă nu stai în buricul târgului pe care-l vizitezi, la un hotel de top, cu servicii de multe stele. Mi-au tot spus, şi nu puţini oameni că, dacă nu ai bani doldora în portofel, sau pe card, după caz, e mai bine să stai acasă. Şi ce, poţi vizita orice cu ajutorul Internetului…
Nu sunt de acord, desigur. În ultimii doi ani, de când am coborât vijelios pe panta situaţiei materiale, drumurile mele, călătoriile, îmi sunt pe bani puţini. Cât de puţini posibil, împărţiţi în cât de multe călătorii posibil. Da, desigur, asta dă multă bătaie de cap, mă transformă într-un vânător de oferte, cu rezervări la low cost cu luni înainte, cu vacanţe programate din anul anterior, cu planuri făcute la sânge, cu multe, multe sacrificii.
Dar, dincolo de toate, pentru că plecările-mi sunt ancore în viaţa asta aşa de schimbătoare, pentru că dorul de ducă e unul dintre cele mai adânci care sălăşluiesc în mine, accept jocul ăsta al vieţii aşa cum e. Şi mă zbat. Şi am fost în multe locuri şi, totuşi, în doar o fărâmă din cele după care sufletul meu tânjeşte.
Peste două zile plecăm la mare. Mi-am dorit mult ca anul ăsta să reuşesc să îl duc pe puşti la mare şi singura posibilitate care mi-a rămas după multe, multe căutări, e marea noastră. Costineşti. Staţiunea în care am făcut eu cunoştinţă cu marea, la 21 de ani, când am ajuns prima oară pe un litoral. În cei zece ani care au trecut m-am plimbat pe  multe plaje străine, pe plajele de cinci stele ale Turciei, pe cele ale Italiei la Genova şi Roma, pe Coasta de Azur, la Nice, Cannes, Monaco, în Spania, la Costa Brava dar în ţara noastră am mai ajuns o singură dată, într-un an, la Mamaia. Anul ăsta ne întoarcem pe litoralul românesc şi, fără a fi ipocrită, recunosc că, pe lângă satisfacţia de a reuşi să fac ce mi-am propus, stăruie un gust  amar. Un gust amar al înfrângerii. Dar nu, nu mă dau bătută şi o să mă mulţumesc cu ceea ce poate fi, şi o să iau din toate partea bună şi o să îmi umplu sufletul de sentimentul de copleşitoare infinitate care mă cuprinde atunci când mă îndepărtez de plajă, în mare, şi o să mă bucur de bucuria puştiului… el care ştie să se bucure, aşa de senin, aşa de adevărat. Deci, o să vă salut, opt zile, începând de sâmbătă, de la Costineşti.
Ce părere aveţi? Vacanţele, vizitele în alte colţuri de lume, merită sacrificii? Ce aţi alege, între o excursie pe bani puţini şi nici o excursie?