Despre Anglia, cu drag

by loredana
8 comments

Acasă. Confortabil sentiment. Să pleci, să te umpli cu viață, să te întorci. E bine (și) acasă, deși visez deja la următoarea plecare (dar asta-i altă poveste, îi mai las un pic de timp să se coacă).
Nu făcusem planuri pentru o călătorie în Anglia la acest început de an. Da, vroisem să plec undeva de ziua mea, pentru că îmi doresc să fiu, în fiecare an, în mijloc de ianuarie, la ceas aniversar, în alt loc de pe harta lumii, să fie acesta modul în care sărbătoresc, dar n-aveam în plan Anglia, n-aveam nici un plan concret, doar o dorință. Și-a venit așa, cum trebuia să fie, cred, după toată perioada aiurea de final și început de an.
Dimineața, într-o dimineață, cu câteva zile înainte de plecare, îmi trecuse un gând englez prin cap și seara aveam biletele de avion cumpărate. Așa, dintr-o dată, am simțit că asta trebuie să fac. Și am simțit bine. Aveam nevoie de acest timp petrecut acolo, exact așa cum a fost. Și a fost, din plin, dar o să vină și articolele pentru fiecare experiență în parte, că prea vreau să rămână cumva vii… și cum altfel, decât făcându-le nemuritoare prin cuvinte și fotografii?
Anglia e specială pentru mine. Nu știu exact de ce anume și nici nu prea caut un motiv palpabil. Pur și simplu iubesc această țară. Am iubit-o din prima, în 2009, când am fost la Londra cu Puștiul de șapte luni, și-am iubit-o și mai mult acum, când am putut să rătăcesc pe străzi ale unor orașe de provincie, ale unor sate, pe o plajă pustie, locuri mai puțin turistice, mai mult autentice. O Anglie așa cum mi-am dorit să văd.
Am călătorit în mare parte singură, schimbând trenuri, autocare, autobuze și taxiuri, pentru a vedea locuri, pentru a vedea oameni, pentru a simți viață. Și-a fost așa. Cu viață plină. Cu oameni străini deschiși, care mi-au oferit bunăvoință, înțelegere, chiar prietenie. Cu locuri absolut minunate, cu o vreme incredibilă, deloc englezească, cu soare și puțină ploaie.
Doar azi, acasă, m-am apucat să răsfoiesc printre multele fotografii făcute în Anglia și n-am putut să nu retrăiesc momente, locuri, întâlniri. Așadar, până ajung articolele despre locurile de poveste, vă salut englezește (adică cu drag!) și vă doresc zile de weekend cu seninătate.

cambridge

0

S-ar putea să-ți placă și

8 comments

Drugwash 17 ianuarie 2015 - 16:50

Ia uite, au şi englezii biciclete! 😛
Senin să-ţi fie şi ţie weekend-ul! 🙂

0
Reply
Loredana 18 ianuarie 2015 - 16:54

Daaa, a fost o bucurie să văd Cambrigde-ul plinnnn de biciclete. Și de bicicliști… 😛
Așa să fie. E colorat, că e Puștiul acasă! 🙂

0
Reply
Drugwash 18 ianuarie 2015 - 19:06

Hm, tu ai fost acolo ca să-l înscrii pe Puşti direct la facultate de-acuma…? 😛 :))

0
Reply
Loredana 18 ianuarie 2015 - 19:22

Să știi că n-ar fi o idee rea. De-ar fi după mine… dar lui poate că o să-i placă mai degrabă să… cine știe ce? :)))

0
Reply
Drugwash 18 ianuarie 2015 - 19:28

Na, că ţi-am dat idei! 😀 Da, cine ştie ce-o să vrea el la vremea respectivă… Pînă atunci, să copilărească atît cît mai poate! 😉 Şi tu odată cu el, cîte-un pic-pic-pic… 🙂

0
Loredana Milu (Buciumeanu) 17 ianuarie 2015 - 16:58

Mă bucur să te citesc, povestind cu atâta drag. Mă bucur că-ţi pot spune asta. 🙂
Un weekend frumos să ai şi tu. 🙂

0
Reply
Loredana 18 ianuarie 2015 - 16:55

Ce drăguț. Îți mulțumesc mult!
Povestesc cu drag, pentru c-a fost totul așa, cu drag. Și cu dor. Și cu multe, multe trăiri, de tot felul. Poate că nu e posibil altfel, decât să fie amalgam. De tristețe, teamă, bucurie, satisfacție…
Zi frumoasă!!!

0
Reply
Loredana Milu (Buciumeanu) 18 ianuarie 2015 - 17:35

Din suflet!
Numai bine! 🙂

0
Reply

Lasă un comentariu