Da, azi ar fi trebuit să mă întorc din excursia mea la Praga, cea plănuită și plătită de ceva vreme. Dar, pentru că am fost obligată de mai mulți factori, de ăia nedoriți, clar, să schimb un pic planurile, am amânat rezervările făcute pentru sfârșitul lunii septembrie, început de octombrie.
Așa că, deși mă întristează întrucâtva situația, nu-mi rămâne decât să vă povestesc despre cum NU a fost în vacanță la Praga.
Păi, în primul rând, n-a fost un drum lung cu mașina prin câteva țări, unde dorul meu de șofat s-ar mai fi calmat, n-a fost soarele minunat de primăvară care mi-ar fi încălzit și sufletul și trupul, n-au fost fustele asortate la cizme și eșarfe colorate (nu știți despre mine că iubesc eșarfele, nu? și că am atât de multe că nici nu le mai știu, nici nu le mai număr? :P), nici copacii îmbrăcați în haine de primăvară pe dealul Petrin, nici meșterii fabricanți de orice în piețele Pragăi.
Apoi, n-au fost plimbările lungi pe străzile înguste și pietruite, și nici mâncare cehească, de-aia bună rău, după cum spun vorbele… Despre bere, nu mai discutăm, nu? Da, desigur, n-au fost nici alergături, nici vizite înghesuite pe la marile atracții ale orașului de poveste, n-au fost incidentele inerente, nici oboseala.
Și le-am dorit pe toate, și n-au fost. Dar o să fie! Și e bine și așa.
În schimb, am avut parte, zilele astea, de aer curat și timp frumos petrecut cu puștiul și de multă agitație la muncă, de training-uri și teste și întrebări nepotrivite. Una a trebuit să fie de-aia care răsucește cuțit în rană și pune pe gânduri. V-o spun eu, în alt post.
Acum, s-aveți o seară faină.
0
Articol anterior
13 comments
N-o fi fost timpul ei 😉
N-o fi fost timpul ei pentru mine, cam așa…
Zi faină!
O, ba da, acum e timpul ei – cand este soare si cald.
Mai degraba, n-a fost timpul tau sa te bucuri pe deplin de ea. Si poate e mai bine asa, sa nu-ti stirbeasca nimic o experienta boema precum Praga.
Da, așa aș fi preferat și eu să fie, primăvara, pentru că primăvara e timpul meu și, după câte am citit, e și timpul ei…
Da, n-a fost timpul meu și-al ei… dar o să fie! Boemă!
lasa ca timp e pentru toate. si de intrebari si de manifestari colaterale timpului petrecut in sarcini de serviciu, filtreaza-le cum poti mai bine si nu lasa ca sa te afecteze. nicicum.
si tie bine mai departe. 🙂
e timp de toate, zici? dar… dacă e timp, lipsește posibilitate… dacă e posibilitate, lipsește timpul… cum or fi toate, după ce regulă?
mulțumesc. și ție toate bine.
Poate va fi mai frumos in toamna ;).
Si eu tot stau si calculez o mica escapada in acest weekend, dar nu stiu cati bani iau, daca vom avea timp, daca ne vor ramane bani dupa toate cheltuielile lunare si tot asa. M’am si certat cu Omul pe seama asta, ca’mi bat prea mult capul cu planurile.
Da, o să vedem.
Faza asta cu plănuitul, împărțitul banilor și veșnica monitorizare a fiecărei cheltuieli e ceva care ne limitează tare mult și ne dă multă bătaie de cap. Dar tot cred că merită. Deci, s-aveți o escapadă reușită.
Si … ai fost pana la urma?
Nu de alta, dar stau la Praga …
Bună, Laura! Am niște bilete de cazare și masă pentru trei nopți care sunt valabile până în februarie anul viitor… aveam în plan să merg chiar zilele astea dar n-a ieșit, nici de data asta… acum, sper să reușesc să ajung cât de curând, mă gândesc la luna ianuarie, de ziua mea…
Ahh, ai putea să ne povestești despre cum e să locuiești în orașul ăla frumos… 🙂
Draga Frumushik (ma gandesc ca numele tau super-consonantic asta inseamna) 🙂
Ai putea sa vii de Sf. Nicolae, de exemplu. Se sarbatoreste cu mare pompa, si se deschid targurile de Craciun cu aceasta ocazie. In Ianuarie pe 7 sarbatorim cei Trei Crai de la Rasarit (Svatek Tri Kralu). Departe de mine ideea de a te descuraja daca tii sa vii de ziua ta si e mai tarziu de 7 Ianuarie, dar Praga dupa Trei Crai devine cam deprimanta pana la primavara.
Despre Praga … de unde sa incep … Praga este un oras de “50 shades of grey” … 😉 literalmente. Este gotica, sumbra, de o frumusete austera. Sigur, acum multe zone in centru sunt zugravite in culori pastelate. Dar asta nu-i rapeste din aerul gotic si din varietatea nuantelor de gri ale statuilor si monumentelor, de la nuante usoare, perlate, la un gri albastrui, mov, antracit sau nuante metalice de hematit. Seara, mai ales acum, felinarele capata moturi auriu-roscate de lumina difuza care se reflecta in trotuarele de piatra cubica alb cu … gri. Acum turistii se imputineaza, asa ca poti merge in liniste pe stradutele intortocheate, si parca ceva te face sa pasesti usor pe varfuri, sa nu deranjezi. In intunericul care se lasa auzi cum respira casele vechi, cum converseaza figurinele de pe frontispiciu, aici un ingeras, colo o sirena, un inorog sau doi ursuleti. Vezi cu coada ochiului luminite tainice si umbre misterioase, auzi zgomote stinse de sabii care se reverbereaza din pereti, ecouri al unor batalii de mult purtate dar niciodata uitate. Adesea pierzi notiunea timpului si poti crede foarte usor ca te afli in alt secol… Dupa care auzi tropaiturile de rinoceri ale unor turisti in cautare de carnati si bere, fiindca ei la nivelul asta percep Praga. Chiar si asa, traiesc momente magice la fiecare plimbare, crede-ma.
Locuitorii folosesc aceleasi vechi nume slavone din secolul al X-lea si chiar dinainte. Sunt mandri de istoria orasului si asta se reflecta in cultura, in traditie, in restaurantele lor. Mai deunazi, o calatoare care a vazut Praga exclusiv pe baza de comentarii de pe internet, se minuna de un restaurant traditional unde “niste sugubeti au scris pe pereti”. Nu a inteles ca restaurantul este dedicat unui faimos scriitor ceh iar inscriptiile sunt citate din operele lui. E ca si cum in Romania ar dedica cineva o cafenea lui Eminescu, iar turistii s-ar uita la versurile din Luceafarul si Scrisoarea a III-a si ar spune “uite sugubetii cum au scris pe pereti”. 😀
Cu alte cuvinte, cand vii, informeaza-te temeinic sau ia-ti un ghid, pentru o realitate alternativa care sa merite.
Mai scriu cand mai am timp. Pupici.
Laura, un mare mulțumesc pentru tine. Drept e că mi se strânge sufletul de-amar, că nu sunt acum, așa cum ar fi trebuit, acolo dar… m-ai purtat într-o lume magică și văd cu ochii minții tot ce mi-ai descris. O filă de poveste, nu alta. Am auzit așa de multe lucruri frumoase despre Praga și îmi doresc așa de mult să mă plimb pe străduțele alea pline de istorie… 🙂
Da, numele e, de fapt, un nickname… de la Frumușica vine, așa e… 🙂
Mulțumesc încă o dată, te aștept cu mare drag oricând pe aici…
Ce faci scumpa, cand vii la Praga?
Azi se deschide primul targ de Craciun, nu departe de centru … m-am gandit la tine 🙂
Comments are closed.